12 definiții pentru condicuță
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (3)
- argou (2)
Explicative DEX
CONDICUȚĂ, condicuțe, s. f. Diminutiv al lui condică (1). ♦ (În trecut) Carnet destinat personalului casnic, în care se nota identitatea purtătorului, locurile unde a fost angajat etc. ♦ (În trecut) Legitimație a prostituatelor profesioniste, unde erau înregistrate vizele medicale de control împotriva bolilor venerice. – Condică + suf. -uță.
condicuță sf [At: IORGA, L. II, 487 / Pl: ~țe / E: condică + -uță] 1 (Înv) Carnet destinat personalului casnic, în care se nota identitatea purtătorului, locurile unde a mai fost angajat etc. 2 (Înv) Legitimație a prostituatelor profesioniste, unde erau înregistrate vizele medicale de control împotriva bolilor venerice. 3 (Pex) Carnet.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONDICUȚĂ, condicuțe, s. f. Diminutiv al lui condică (1). ♦ (În trecut) Carnet destinat personalului casnic, în care se nota identitatea purtătorului casnic, în care se nota identitatea purtătorului, locurile unde a fost angajat etc. ♦ (În trecut) Legitimație a femeilor prostituate profesioniste, unde erau înregistrate vizele medicale de control împotriva bolilor venerice. – Condică + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
CONDICUȚĂ, condicuțe, s. f. Diminutiv al lui condică. ♦ (În trecut) Carnet destinat personalului casnic, în care se nota identitatea purtătorului, locurile unde a fost angajat etc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONDICUȚĂ ~e f. înv. (diminutiv de la condică) Carte de muncă a personalului casnic angajat la persoane particulare. /condică + suf. ~uță
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
condicuță f. cărticică de serviciu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
condicúță f., pl. e (dim. d. condică). Carnet, libret de serviciŭ, maĭ ales cum aŭ servitoriĭ. V. manual.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
condicuță s. f., g.-d. art. condicuței; pl. condicuțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
condicuță s. f., g.-d. art. condicuței; pl. condicuțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
condicuță s. f., g.-d. art. condicuței; pl. condicuțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Argou
condicuță, condicuțe s. f. (înv.) document echivalent cu cartea de muncă în cazul prostituatelor aflate în evidența Camerei de Muncă, în care se consemnau vizitele medicale săptămânale.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
femeie cu condicuță expr. (eufem.) prostituată.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
condicuță, condicuțesubstantiv feminin
-
- 1.1. Carnet destinat personalului casnic, în care se nota identitatea purtătorului, locurile unde a fost angajat etc. DEX '09 DLRLC
- 1.2. Legitimație a prostituatelor profesioniste, unde erau înregistrate vizele medicale de control împotriva bolilor venerice. DEX '09
-
etimologie:
- Condică + -uță. DEX '98 DEX '09