confidențial, ~ă a [At: GHICA, A. 618 / P: ~ți-al / Pl: ~i, ~e / E: fr confidentiel] Secret.

* CONFIDENȚIAL adj. Care se face sau se zice în mod tainic, care nu trebue destăinuit altuia: ordin ~, scrisoare ~ă ¶ ¶ C. NECONFIDENȚIAL [fr.].

CONFIDENȚIAL, -Ă, confidențiali, -e, adj. Care se comunică în taină; secret. Ordin confidențial. ▭ Klapka a comunicat domnitorului nostru în mod confidențial asigurările ce avea Kossuth de la principele Napoleon. GHICA, A. 618. ◊ (Adverbial) L-a rugat confidențial și stăruitor să-i îngăduie o amînare de o lună, pentru plată. REBREANU, R. I 46. Generalul... răspunde verbal și confidențial. GHICA, A. 34. - Pronunțat: -ți-al.

CONFIDENȚIAL, -Ă adj. Care se poate comunica numai unei anumite persoane; secret. [Pron. -ți-al. / cf. it. confidenziale, fr. confidentiel].

CONFIDENȚIAL, -Ă adj. care se poate comunica în taină; secret. (< fr. confidentiel)

CONFIDENȚIAL¹ ~ă (~i, ~e) Care ține de confidență; propriu confidenței. Scrisoare ~ă. Convorbire ~ă. [Sil. -ți-al] /<fr. confidentiel

CONFIDENȚIAL² adv. În mod particular; în taină. A ruga ~ pe cineva. A comunica ~ ceva cuiva. [Sil. -ți-al] /<fr. confidentiel

confidențial a. care se zice sau se face în confidență: aviz confidențial; scrisoare confidențială, care nu trebuie comunicată nimănui. ║ adv. în confidență.

*confidențiál, -ă adj. (d. confidență; fr. -enciel). Care se spune (se comunică) în taĭnă: scrisoare confidențială. Adv. În mod confidențial.

confidențial (desp. -ți-al) adj. m., pl. confidențiali; f. confidențială, pl. confidențiale

confidențial (-ți-al) adj. m., pl. confidențiali; f. confidențială, pl. confidențiale

confidențial adj. m. (sil. -ți-al), pl. confidențiali; f. sg. confidențială, pl. confidențiale

CONFIDENȚIAL adj. 1. v. secret. 2. intim, particular, (înv.) particularnic. (Scrisori ~.)

CONFIDENȚIAL adj. 1. secret, tainic. (Dispoziții ~.) 2. intim, particular, (înv.) particularnic. (Scrisori ~.)