consecuție sf [At: DA / V: (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: lat consecutio] 1 Înlănțuire. 2 Legătură. 3 (Grm; rar; îs) ~ia timpurilor Concordanța timpurilor.

CONSECUȚIE s. f. (Gram., rar, în expr.) Consecuția timpurilor = concordanța timpurilor, v. concordanță. – Pronunțat: -ți-e.

CONSECUȚIE s.f. (Rar) Înlănțuire, legătură. ◊ (Gram.) Consecuția timpurilor = concordanța timpurilor. [Gen. -iei, var. consecuțiune. / < lat. consecutio].

CONSECUȚIE s. f. înlănțuire, legătură. ♦ (gram.) ă timpurilor = concordanța timpurilor. (< fr. consécution, lat. consecutio)

consecuțiune sf vz consecuție

CONSECUȚIUNE s.f. v. consecuție.

consecuție (înv.) (desp. -ți-e) s. f., art. consecuția (desp. -ți-a), g.-d. art. consecuției; pl. consecuții, art. consecuțiile (desp. -ți-i-)

consecuție (-ți-e) s. f., art. consecuția (-ți-a), g.-d. art. consecuției; pl. consecuții, art. consecuțiile (-ți-i-)

consecuție s. f. (sil. -ți-e), art. consecuția (sil. -ți-a), g.-d. art. consecuției; pl. consecuții, art. consecuțiile (sil. -ți-i-)

CONSECUȚIE s. f. (cf. fr. consécution, it. consecuzione, lat. consecutio): concordanță. Termen folosit în sintagma consecuția timpurilor (v. concordanță), corespunzătoare lat. consecutio temporum.

CONSECUȚIE s. v. conexiune, corelație, înlănțuire, legătură, raport, relație.

consecuție s. v. CONEXIUNE. CORELAȚIE. ÎNLĂNȚUIRE. LEGĂTURĂ. RAPORT. RELAȚIE.

CONSECUȚIA TIMPURILOR s. v. corespondența timpurilor.