opțiuni
  • info

10 definiții pentru consfințire

Explicative DEX

CONSFINȚIRE, consfințiri, s. f. Acțiunea de a consfinți; stabilire, consacrare. – V. consfinți.

CONSFINȚIRE, consfințiri, s. f. Acțiunea de a consfinți; stabilire, consacrare. – V. consfinți.

consfințire sf [At: I. IONESCU, M. 190 / V: (înv) ~sân~ / Pl: ~ri / E: consfinți] 1 Stabilire Si: consfințit1 (1). 2 Consacrare Si: consfințit1 (2).

CONSFINȚIRE, consfințiri, s. f. Acțiunea de a consfinți; consacrare.

CONSFINȚIRE s.f. Acțiunea de a consfinți; consacrare. [< consfinți].

consânțire sf vz consfințire

Ortografice DOOM

consfințire s. f., g.-d. art. consfințirii; pl. consfințiri

consfințire s. f., g.-d. art. consfințirii; pl. consfințiri

consfințire s. f. → sfințire

Sinonime

CONSFINȚIRE s. 1. consacrare, fixare, stabilire, statornicire, (înv.) sfințire. (~ unui obicei.) 2. v. confirmare. 3. v. legalizare.

CONSFINȚIRE s. 1. consacrare, fixare, stabilire, statornicire, (înv.) sfințire. (~ unui obicei.) 2. (JUR.) confirmare, consacrare, întărire, ratificare, sancționare, sancțiune, validare, (înv.) sacrare. (ă unei legi.) 3. (JUR.) legalizare, oficializare. (~ legăturii lor prin căsătorie.)

Intrare: consfințire
consfințire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consfințire
  • consfințirea
plural
  • consfințiri
  • consfințirile
genitiv-dativ singular
  • consfințiri
  • consfințirii
plural
  • consfințiri
  • consfințirilor
vocativ singular —
plural —
consânțire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

consfințire, consfințirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi consfinți DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.