12 definiții pentru consort
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (3)
- etimologice (1)
Explicative DEX
CONSORT, consorți, s. m. (În sintagma) Prinț-consort = soțul unei regine încoronate ca suverană. – Din fr. consort, lat. consors, -tis.
CONSORT, consorți, s. m. (În sintagma) Prinț-consort = soțul unei regine încoronate ca suverană. – Din fr. consort, lat. consors, -tis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
consort sm [At: DEX2 / Pl: ~rți / E: fr consort, lat consors, -tis] (Îs) Prinț~ Soț al unei regine.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSORT, consorți, s. m. (Rar, numai în expr.) Prinț-consort = soțul unei regine încoronate ca suverană.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSORT s.m. (Rar) Prinț consort = soțul unei regine suverane. [< fr. consort, cf. germ. Konsorte, lat. consors].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONSORT s. m. prinț ~ = soțul unei regine suverane (în Marea Britanie și Olanda). (< fr. consort, lat. consors)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONSORT ~ți m. fam. rar Bărbat căsătorit în raport cu soția lui; soț. ◊ Prinț-~ soțul reginei. /<fr. consort, lat. consors, ~tis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
consorte m. 1. soț; 2. pl. tovarăși cari au interes comun într’o afacere.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*consoártă f., pl. e (fr. consorte, d. lat. consors, -órtis, din con-, împreună, și sors, sortis, soartă). De multe orĭ iron. Soție, nevastă: s’a certat cu consoarta. – Și masc. Principe consort, soțu uneĭ regine domnitoare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
consort (persoană) s. m., pl. consorți (mai ales în: prinț consort)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
consort (persoană) s. m., pl. consorți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
consort s. m., pl. consorți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
consort (consorți), s. m. – Soț. Fr. consort, it. consorte. – Der. consoartă, s. f. (soție); consorțiu, s. n., din lat. consortium (sec. XIX).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
consort, consorțisubstantiv masculin
- 1. Bărbat căsătorit în raport cu soția lui. NODEXsinonime: soț
- Prinț-consort = soțul unei regine încoronate ca suverană. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- consort DEX '09 DEX '98 DN
- consors, -tis DEX '09 DEX '98 DN