opțiuni
  • info

5 definiții pentru constare

Explicative DEX

CONSTA, pers. 3 constă, vb. I. Intranz. A fi alcătuit, format din..., a se compune din...; a consista. – Din lat. constare.

CONSTA vb. I. intr. A se compune din..., a consista. [P.i. 3 constă, 6 -stau, conj. -tea. / < lat. constare].

A CONSTA pers. 3 constă intranz. 1) A fi format; a consista; a se compune; a se alcătui. 2) A se manifesta ca esență; a consista; a rezida. /<lat. constare

Ortografice DOOM

consta vb., ind. prez. 3 sg. constă/constă, 3 pl. constau/constă; conj. prez. 3 sg. și pl. constea/conste

Sinonime

CONSTA vb. 1. a consista, a rezida, a sta, (înv.) a stărui. (În ce ~ importanța problemei?) 2. a se afla, a exista, a rezida. (Tot secretul ~ în aceea că...) 3. v. compune.

Intrare: constare
constare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • constare
  • constarea
plural
  • constări
  • constările
genitiv-dativ singular
  • constări
  • constării
plural
  • constări
  • constărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

constaverb

  • 1. A fi alcătuit, format din..., a se compune din... DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: consista
    • format_quote Țesutul osos constă din două feluri de substanțe: dintr-o substanță organică elastică, așa numita oseină, și dintr-o masă dură, rigidă, calcaroasă. ANATOMIA 133. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.