CONTAGIUNE, contagiuni, s. f. Transmitere a unei boli de la un om la altul, direct sau indirect; molipsire, contaminare. ♦ (Înv.) Epidemie, molimă. [Pr.: -gi-u-] – Din fr. contagion, lat. contagio, -onis.

contagiune sf [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 238 / P: ~gi-u~ / Pl: ~ni / E: fr contagion, lat contagio, -onis] 1 Contaminare (1). 2 (Înv) Epidemie.

CONTAGIUNE, contagiuni, s. f. Transmitere a unei boli de la un om la altul; molipsire, contaminare. ♦ (Înv.) Epidemie, molimă. [Pr.: -gi-u-] – Din fr. contagion, lat. contagio, -onis.

CONTAGIUNE, contagiuni, s. f. 1. Transmitere a unei boli de la un om la altul; molipsire, contaminare. Contagiunea era așa de primejdioasă, încît cel mai mic contact cu o casă molipsită ducea moartea într-o familie întreagă, și violența era așa de mare, încît un om lovit de ciumă era un om mort. GHICA, S. 29. 2. (Învechit) Epidemie, molimă. Cioclii, cînd treceau pe lîngă o casă bogată, nu lipseau de a arunca zdrențe rupte de la ciumați, ca să răspîndească contagiunea. GHICA, S. A. 56. – Pronunțat: -gi-u-.

CONTAGIUNE s.f. Molipsire, contaminare, contagiu. [Cf. fr. contagion, it. contagione, lat. contagio – contact].

CONTAGIUNE s. f. 1. contaminare; contagiu. 2. (fig.) influență dăunătoare (asupra unui grup de oameni). (< fr. contagion, lat. contagio)

CONTAGIUNE ~i f. Transmitere a unei boli prin contact direct sau printr-un agent intermediar. [Sil. -gi-u-] /<fr. contagion, lat. contagio, ~onis

contagiune f. 1. comunicarea unei boale prin contact; 2. fig.4 se zice de toate lucrurile rele, cari se comunică prin frecventare sau prin exemplu: evitați contagiunea vițiului.

*contagiúne f. (lat. contágio, -ónis). Molipsire, transmiterea boaleĭ pin contact. Fig. Contagiunea vițiuluĭ.

contagiune (desp. -gi-u-) s. f., g.-d. art. contagiunii; pl. contagiuni

contagiune (-gi-u-) s. f., g.-d. art. contagiunii; pl. contagiuni

contagiune s. f. (sil. -gi-u-), g.-d. art. contagiunii; pl. contagiuni

contagiune (i-u)

contagiune.

CONTAGIÚNE (< fr., lat.) s. f. 1. Transmitere a unei infecții de la un organism la altul, fie direct, prin contact nemijlocit între organismul receptiv și sursa de infecție, fie indirect, prin intermediul unor factori animați (oameni, animale, inclusiv insecte) sau neanimați (alimente, apă, obiecte-purtătoare de microbi). 2. Transmitere involuntară a unor manifestări psihice la alte persoane corespunzător unor tendințe normale de imitație și sugestie caracteristice indivizilor umani, care se manifestă curent în viața de grup (c. rîsului, c. panicii, c. euforică etc.).

CONTAGIUNE s. v. epidemie, molimă.

CONTAGIUNE s. 1. v. molipsire. 2. v. epidemie.

CONTAGIUNE s. (MED.) contaminare, infectare, infecție, molipsire, (rar) molipseală, (înv.) smreduire. (Agenți de ~.)

contagiune s. v. EPIDEMIE. MOLIMĂ.