CONTRAVALOARE s. f. Echivalent (mai ales în bani) al unui lucru oarecare; valoare dată în schimbul altei valori. – Din fr. contre-valeur.

contravaloare sf [At: MAIORESCU, D. II, 56 / Pl: ~ori / E: fr contre-valeur] 1 Echivalent (mai ales în bani) al unui lucru oarecare. 2 Valoare dată în schimbul altei valori.

* CONTRAVALOARE sf. ⚚ Valoare dată de cineva în schimbul alteia pe care o primește [fr.].

CONTRAVALOARE, contravalori, s. f. Echivalent (mai ales în bani) al unui lucru oarecare; valoare dată în schimbul altei valori. – Din fr. contre-valeur.

CONTRAVALOARE, contravalori, s. f. (Comerț) Echivalent (mai ales în bani) al unui lucru oarecare. A trecut în registru contravaloarea obiectelor din inventar.

CONTRAVALOARE s.f. Echivalent (în special bănesc) al unui obiect; valoare dată în schimbul altei valori. [După fr. contre-valeur].

CONTRAVALOARE s. f. echivalent (bănesc) al unui obiect; valoare dată în schimbul altei valori. (< fr. contre-valeur)

CONTRAVALOARE ~ori f. Echivalent (bănesc) al unei valori. [G.-D. contravalorii] /<fr. contre-valeur

contravaloare s. f., g.-d. art. contravalorii; abr. c/val

!contravaloare s. f., g.-d. art. contravalorii; abr. c/val

contravaloare s. f. → valoare

contravaloare

contravaloare.