CONVINGERE, convingeri, s. f. Acțiunea de a (se) convinge; convicțiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. ◊ Loc. adv. Cu convingere = în mod ferm, hotărât, răspicat. Fără convingere = în chip vag, nehotărât; fără entuziasm, fără tragere de inimă, în silă. – V. convinge.

convingere sf [At: IBRĂILEANU, ap. DA ms / E: convinge] 1 Determinare a cuiva de a recunoaște, prin argumente și dovezi, veridicitatea unui lucru. 2 Părere fermă asupra unui lucru Si: certitudine, încredințare. 3 (Îlav) Cu ~ În mod ferm Si: hotărât, răspicat. 4 (Îlav) Fără ~ Nehotărât. 5 (Îal) Fără entuziasm.

* CONVINGERE sf. 1 Faptul de a (se) convinge ¶ 2 Necesitatea de a recunoaște adevărul asupra unui fapt ¶ 3 Încredințare ¶ 4 Dovadă netăgăduită, sigură.

CONVINGERE, convingeri, s. f. Acțiunea de a (se) convinge; convicțiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. ◊ Loc. adv. Cu convingere = ferm, hotărât, răspicat. Fără convingere = în chip vag, nehotărât; fără entuziasm, fără tragere de inimă, în silă. – V. convinge.

CONVINGERE, convingeri, s. f. 1. Acțiunea de a convinge, de a determina pe cineva să adopte o părere, să creadă în justețea unui lucru. Metoda de comandă nu poate înlocui niciodată metoda de convingere. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 35. Numai pe calea convingerii prin fapte vom putea să-l atragem pe țăranul mijlocaș pe drumul socialismului. REZ. HOT. I 96. 2. Părere fermă asupra unui lucru. V. credință, certitudine. Numai convingerea adîncă a țărănimii despre marile avantaje ale gospodăriei colective poate servi drept bază pentru crearea unor gospodării colective cu adevărat trainice. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2564. Baza pentru transformarea socialistă a agriculturii trebuie să fie numai convingerea adîncă a țărănimii muncitoare despre avantajele gospodăriei colective. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 74. Convingerea adîncă de venirea unor vremuri mai bune nu l-a părăsit... niciodată. IONESCU-RION, C. 127. ◊ Loc. adv. Cu convingere = ferm, hotărît, răspicat. Fără convingere = a) în chip vag, nehotărît. Îi răspunse fără convingere că-și va termina lucrarea; b) fără entuziasm, fără tragere de inimă. Lucrează fără convingere.

CONVINGERE s.f. Acțiunea de a (se) convinge și rezultatul ei; convicțiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. [< convinge].

CONVINGERE s. f. acțiunea de a (se) convinge; convicțiune; ◊ părere fermă asupra unui lucru. (< convinge)

convingere f. 1. fapta de a convinge; 2. convicțiune.

*convíngere f. Convicțiune, acțiunea de a convinge, de a te face să crezĭ ce cred eŭ. Credință sigură: convingere nestrămutată.

convingere s. f., g.-d. art. convingerii; pl. convingeri

convingere s. f., g.-d. art. convingerii; pl. convingeri

convingere s. f., g.-d. art. convingerii; pl. convingeri

CONVINGERE s. 1. (livr.) persuasiune. (Putere de ~.) 2. certitudine, credință, încredințare, sentiment, siguranță, (livr.) convicțiune. (Am ~ că așa se va întâmpla.) 3. v. concepție.

CONVINGERE s. 1. (livr.) persuasiune. (Putere de ~.) 2. certitudine, credință, încredințare, sentiment, siguranță, (livr.) convicțiune. (Am ~ că așa se va întîmpla.) 3. concepție, gînd, idee, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, vedere, viziune, (livr.) convicțiune. (Are ~i sănătoase.)