10 definiții pentru corectare
Explicative DEX
CORECTARE, corectări, s. f. Acțiunea de a (se) corecta și rezultatul ei; îndreptare, corijare. – V. corecta.
CORECTARE, corectări, s. f. Acțiunea de a (se) corecta și rezultatul ei; îndreptare, corijare. – V. corecta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
corectare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: corecta] Îndreptare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORECTARE, corectări, s. f. Acțiunea de a (s e) corecta; îndreptare, corijare. Corectarea textelor a durat cîteva ore.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORECTARE s.f. Acțiunea de a (se) corecta și rezultatul ei; îndreptare, corijare, corecție. [< corecta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
corectare s. f., g.-d. art. corectării; pl. corectări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
corectare s. f., g.-d. art. corectării; pl. corectări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
corectare s. f., g.-d. art. corectării; pl. corectări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
CORECTAREA TRAIECTORIEI sistem de corecție altimetrică a presiunii la admisie care reglează cantitatea de aer îmbunătățind amestecul carburant-comburant (și care intră automat în funcțiune când avionul decolează de pe aeroporturi cu cote de nivel mari în raport cu nivelul mării).
Sinonime
CORECTARE s. 1. corijare, îndreptare, rectificare, (rar) rectificație. (~ a unor erori.) 2. corijare, îmbunătățire, îndreptare, rectificare, remediere, retuș, retușare, (fig.) reparare. (~ dicțiunii cuiva.) 3. v. regularizare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CORECTARE s. 1. corijare, îndreptare, rectificare, (rar) rectificație. (~ a unor erori.) 2. corijare, îmbunătățire, îndreptare, rectificare, remediere, retuș, retușare, (fig.) reparare. (~ dicțiunii cuiva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
corectare, corectărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) corecta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: corecție corijare îndreptare
- Corectarea textelor a durat câteva ore. DLRLC
-
etimologie:
- corecta DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.