CORIZĂ, corize, s. f. Inflamare a mucoasei nazale; guturai. ◊ Coriză spasmodică = boală alergică ce apare la persoanele sensibilizate la diferite substanțe din aer. Coriză contagioasă = boală de natură virotică sau microbiană, întâlnită la unele păsări de curte (găini și curci) sau la bovine. – Din fr. coryza.

coriză sf [At: DN³ / Pl: ~ze / E: fr coryza] 1 Inflamare a mucoasei nazale. 2 (Îs) ~ spasmodică Alergie la diferite substanțe din aer. 3 (Îs) ~contagioasă Boală contagioasă la unele păsări de curte.

CORIZĂ, corize, s. f. Inflamație a mucoasei nasului; guturai. ◊ Coriză spasmodică = boală alergică apărută la persoanele sensibilizate la diferite substanțe din aer. Coriză contagioasă = boală de natură virotică sau microbiană, întâlnită la unele păsări de curte (găini și curci). – Din fr. coryza.

CORIZĂ s.f. Inflamație a mucoasei nazale; rinită. [< fr. coryza, cf. gr. koryza].

CORIZĂ s. f. inflamație a mucoasei nazale; rinită. (< fr. coryza)

CORIZĂ ~e f. Inflamație acută a mucoasei nazale, provocată de viruși și manifestată prin strănuturi, secreție de mucozități; guturai. /<fr. coryza

coriză f. Med. guturaiu.

*coríză f., pl. e (vgr. kóryza, guturaĭ). Med. Numele științific al guturaĭuluĭ.

coriză s. f., g.-d. art. corizei; pl. corize

coriză s. f., g.-d. art. corizei; pl. corize

coriză s. f., g.-d. art. corizei; pl. corize

CORIZĂ s. v. guturai.

CORIZĂ s. (MED.) catar, guturai, rinită, (pop.) troahnă, (reg.) cataroi, subărie, (Mold., Bucov. și Transilv.) șuhărie. (Are o ~ rebelă.)