cormană¹ sf [At: DAMÉ, T. 37/ V: ~mănă, ~mână, ~man sn, ~mun sn, ~monă, ~mună, ~mură, ~moră, ~mulă, scormulă / Pl: ~ne și ~mene / E: mg kormány] (Reg) 1 Răsturnătoare. 2 Scândură cu care se abate apa la moară. 3 Marginea nesecerată a holdei. 4 Catarg. 5 Ascuțișul securii. 6 Conducător. corectat(ă)

cormană² sf [At: DA ms / Pl: ~ne / E: ns cf cormalău, curmei] (Reg) Larvă de cărăbuș.

CORMANĂ, cormane, s. f. Partea plugului care desparte și răstoarnă brazdele; răsturnătoare. Mitrea a pus mîna pe cormană și a umblat aplecat pe brazdă în urma plugului. SADOVEANU, M. C. 10. Brazdele ogorului frăgezit de ploaie lunecau ușoare pe cormana lucitoare, revărsîndu-se de pe ea ca niște valuri negre. SANDU-ALDEA, U. P. 7. – Variantă: (regional) corman (PAMFILE, A. R. 36) s. n.

CORMANĂ ~e f. Parte a plugului care răstoarnă brazda. /<ung. kormány

cormană f. partea plugului care primește brazda tăiată, o întoarce, frânge și răstoarnă, [Bulg. KORMANA, cârmă].

cormánă f., pl. ane și ene și ănĭ (ung. kormány, cîrmă; sîrb. korman, rus. kormilo, cîrmă, kormá, pupă, d. vsl. krŭma, krŭmilo, cîrmă). Munt. Mold. sud. Cúcură, partea din dreapta (lată și curbă) care, unită cu bîrsa, formează unghĭu brăzdaruluĭ la plug și răstoarnă pămîntu: rămase brazda în urma cormeneĭ (ChN. I, 17). – Și córmănă (Mold. sud), pl. ene; córmună (Cov.), pl. e și ĭ, córmură (Rn.), pl. ĭ; cormán (Munt. Mold. sud), n., pl. e, și córman (Trans.), pl. e. V. plaz și raz.

corman sn vz cormană¹

corman sn vz cormană

cormănă sf vz cormană¹

cormână sf vz cormană¹

cormoară sf vz cormonă

cormonă sf vz cormană¹

cormoră sf vz cormană¹

cormulă sf vz cormană¹

cormun sn vz cormană¹

cormună sf vz cormană¹

cormură sf vz cormană¹

curman sn vz corman

CORMAN s. n. v. curmană.

cormană s. f., g.-d. art. cormanei; pl. cormane

cormană s. f., g.-d. art. cormanei; pl. cormane

cormană s. f., g.-d. art. cormanei; pl. cormane

cormană (cormane), s. f. – 1. Parte a plugului care răstoarnă și mărunțește brazdele, răsturnătoare. – 2. La moara de apă, stavilă. – 3. (Înv.) Catarg. – 4. Ascuțire prea scurtă, care tocește tăișul. – Var. corman, cormán, cormănă. Origine incertă. Se consideră în general der. de la mag. kormány „cîrmă” (Cihac, II, 493; Cancel 13; DAR; Gáldi, Dict., 88), cuvînt care provine din sl. krŭmilo „cîrmă”, cf. cîrmi, și de asemenea sb. korman, rus. kormilo „cîrmă”; însă semantismul din rom. pare izolat și prezintă dificultăți. Este posibil să se produs o contaminare cu alt cuvînt, compară de ex. gr. ϰορωνόν „extremitate îndoită”.

CORMANĂ s. (TEHN.) răsturnătoare.

CORMANĂ s. (TEHN.) răsturnătoare, (reg.) cătușă, cucură, lespede, poliță. (~ la plug.)

cormană², cormane, s.f. (reg.) larvă de cărăbuș, vierme.

cormană¹, cormane, s.f. (reg.) 1. scândură sau limbă metalică fixată plugului pentru a răsturna brazda; cucură, poliță, răsturnătoare, cătușă, lespede. 2. scândura care abate apa de pe roatele morii. 3. marginea holdei rămasă nesecerată. 4. catarg.

corman, cormane, (cormană), s.n. – (reg.) 1. Cârmă. 2. Volan. 3. Ghidon de bicicletă. 4. Parte componentă a plugului, care răstoarnă brazda. – Din magh. kormány „cârmă”, scr. korman, sl. krǔma, krǔmilo „cârmă” (Scriban, DEX, MDA).