CORNIER, corniere, s. n. Bară laminată de oțel, având profilul secțiunii transversale în forma literei „L”. [Pr.: -ni-er. – Var.: cornieră s. f.] – Din fr. cornière.

cornier sn [At: DN³ / V: ~ă sf / P: ~ni-er / Pl: ~e / E: fr cornière] Bară laminată (de oțel), cu profilul secțiunii transversale un pătrat gol tăiat pe diagonală.

CORNIERĂ s. f. v. cornier.

cornieră sf vz cornier

CORNIERĂ, corniere, s. f. Bară laminată din oțel, având profilul secțiunii transversale în forma literei L. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. cornière.

CORNIERĂ s.f. Bară metalică profilată, care are în secțiune două aripi în formă de unghi drept. [Pron. -ni-e-. / < fr. cornière].

CORNIERĂ s. f. bară metalică laminată cu secțiune în forma literei L. (< fr. cornière)

CORNIERĂ ~e f. constr. Bară de metal cu profilul lateral în formă de unghi drept. ~ cu aripi egale. [Sil. -ni-e-] /<fr. corniere

cornier¹ (desp. -ni-er) adj. invar. (fier ~)

cornier² (desp. -ni-er) s. n., pl. corniere

cornier¹ (fier ~) (-ni-er) adj. m.

cornier² (-ni-er) s. n., pl. corniere

cornieră s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. cornierei; pl. corniere