20 de definiții pentru coroziv

din care

Explicative DEX

COROZIV, -Ă, corozivi, -e, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care provoacă o coroziune. ◊ Agent coroziv = substanță care exercită o acțiune chimică sau electrochimică pe suprafața unui material cu care vine în contact, provocând coroziunea. Sublimat coroziv = clorură de mercur, folosită în soluție ca dezinfectant. 2. Fig. Mușcător, usturător, pătrunzător. [Scris și: corosiv] – Din fr. corrosif, lat. corrosivus.

coroziv, ~ă a vz corosiv

COROZIV, -Ă adj. v. corosiv.

coroziv a. și n. care coroade: substanță corozivă, un coroziv.

*corozív, -ă adj. (lat. corrosivus). Care produce coroziunĭ, roaderĭ. Sublimat coroziv, biclorură de mercur.

corosiv, ~ă a [At: STAMATI, D / V: ~oziv / Pl: ~i, ~e / E: fr corrosif it corrosivo] 1-2 (D. substanțe) Care produce coroziune (1-2). 3 (Îs) Agent ~ Substanță care exercită o acțiune chimică sau electrochimică pe suprafața unui material cu care vine în contact, provocând coroziunea. 4 (Îs) Sublimat ~ Clorură de mercur, întrebuințată în soluție ca dezinfectant. 5 (Fig) Mușcător.

COROSIV, -Ă, corosivi, -e, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care provoacă o coroziune. ◊ Agent corosiv = substanță care exercită o acțiune chimică sau electrochimică pe suprafața unui material cu care vine în contact, provocând coroziunea. Sublimat corosiv = clorură de mercur, întrebuințată în soluție ca dezinfectant. 2. Fig. Mușcător, usturător, pătrunzător. – Din fr. corrosif, lat. corrosivus.

COROSIV, -Ă, corosivi, -e, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care provoacă o coroziune. ◊ Agent corosiv = substanță care exercită o acțiune chimică sau electrochimică pe suprafața unui material cu care vine în contact. Sublimat corosiv = biclorură de mercur, întrebuințată în soluție ca dezinfectant. 2. Fig. Mușcător, usturător, pătrunzător. Este vorba de carența poeziei satirice, a unei satire corosive și necruțătoare, aptă să demaște și să înfiereze pe «corifeii» unor noi măceluri. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 9/4. El cobora-n tăcere cătră mine, Țintind în gol privirea-i corosivă. TOPÎRCEANU, S. A. 101.

COROSIV adj. 1. (Despre substanțe) Care provoacă o coroziune. ◊ Agent corosiv = substanță care are o acțiune electrochimică asupra suprafeței corpurilor cu care intră în contact; sublimat corosiv = biclorură de mercur folosită ca dezinfectant. 2. (Fig.) Mușcător, usturător. [Var. coroziv, -ă adj. / cf. fr. corosif, lat. corrosivus].

COROSIV adj. 1. (despre substanțe) care provoacă o coroziune. 2. (fig.) mușcător, usturător. (< fr. corrosif, lat. corrosivus)

COROSIV ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre substanțe, medii, agenți) Care corodează; cu proprietatea de a coroda. 2) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care exprimă aluzii răutăcioase; mușcător; înțepător; urzicător; usturător; pișcător. Inteligență ~ă. /<fr. corrosif, lat. corrosivus

Ortografice DOOM

coroziv adj. m., pl. corozivi; f. corozi, pl. corozive

coroziv adj. m., pl. corozivi; f. corozivă, pl. corozive

corosiv adj. m., pl. corosivi; f. sg. corosivă, pl. corosive

Sinonime

COROSIV adj., s. (CHIM.) corodant.

SUBLIMAT COROSIV s. (CHIM.) clorură mercurică, (pop.) săricică.

SUBLIMAT COROSIV s. (CHIM.) clorură mercurică, (pop.) săricică.

Antonime

Corosiv ≠ anticorosiv

Intrare: coroziv
coroziv adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coroziv
  • corozivul
  • corozivu‑
  • corozi
  • coroziva
plural
  • corozivi
  • corozivii
  • corozive
  • corozivele
genitiv-dativ singular
  • coroziv
  • corozivului
  • corozive
  • corozivei
plural
  • corozivi
  • corozivilor
  • corozive
  • corozivelor
vocativ singular
plural
corosiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corosiv
  • corosivul
  • corosivu‑
  • corosi
  • corosiva
plural
  • corosivi
  • corosivii
  • corosive
  • corosivele
genitiv-dativ singular
  • corosiv
  • corosivului
  • corosive
  • corosivei
plural
  • corosivi
  • corosivilor
  • corosive
  • corosivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coroziv, coroziadjectiv

  • 1. (Despre substanțe chimice) Care provoacă o coroziune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: corodant antonime: anticoroziv
    • 1.1. Agent coroziv = substanță care exercită o acțiune chimică sau electrochimică pe suprafața unui material cu care vine în contact, provocând coroziunea. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.2. Sublimat coroziv = clorură de mercur, folosită în soluție ca dezinfectant. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: săricică
  • 2. figurat Mușcător, pișcător, pătrunzător, urzicător, usturător, înțepător. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Este vorba de carența poeziei satirice, a unei satire corosive și necruțătoare, aptă să demaște și să înfiereze pe «corifeii» unor noi măceluri. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 9/4. DLRLC
    • format_quote El cobora-n tăcere cătră mine, Țintind în gol privirea-i corosivă. TOPÎRCEANU, S. A. 101. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.