6 definiții pentru cosicioară
Explicative DEX
COSICIOARĂ, cosicioare, s. f. Diminutiv al lui cosiță. – Cosiță + suf. -ioară.
COSICIOARĂ, cosicioare, s. f. Diminutiv al lui cosiță. – Cosiță + suf. -ioară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
cosicioară sf [At: TEODORESCU, P. P. 630 / P: ~cioa~ / Pl: ~re / E: cosiță + -ioară] 1-8 (Pop; șhp) Cosiță (1, 3-5) (mică).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COSICIOARĂ, cosicioare, s. f. Diminutiv al lui cosiță. Ghiță nu mai zăbovea: Cosicioarele-i tăia, în pozunar le băga. TEODORESCU, P. P. 630. Chiruța, cum se scula, Dalb de obrăjel spăla, Cosicioara-și așeza. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 491. – Pronunțat: -cioa-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
cosicioară (rar) (desp. -cioa-) s. f., g.-d. art. cosicioarei; pl. cosicioare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cosicioară (rar) (-cioa-) s. f., g.-d. art. cosicioarei; pl. cosicioare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cosicioară s. f., g.-d. art. cosicioarei; pl. cosicioare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -cioa-ră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cosicioară, cosicioaresubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui cosiță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ghiță nu mai zăbovea: Cosicioarele-i tăia, în pozunar le băga. TEODORESCU, P. P. 630. DLRLC
- Chiruța, cum se scula, Dalb de obrăjel spăla, Cosicioara-și așeza. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 491. DLRLC
-
etimologie:
- Cosiță + -ioară. DEX '98 DEX '09