7 definiții pentru cotecior
Explicative DEX
COTECIOR, cotecioare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui coteț. – Coteț + suf. -ior.
COTECIOR, cotecioare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui coteț. – Coteț + suf. -ior.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
cotecior sn [At: GORJAN, H. II, 37 / Pl: ~oare / E: coteț + -ior] 1-14 (Șhp) Coteț (1-3, 5-6, 8-9) (mic).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COTECIOR, catecioare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui coteț. Am un cotecior Plin cu iezișori Și n-are ușă nicăieri (Dovleacul). PĂSCULESCU, L. P. 81.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
cotecior (rar) s. n., pl. cotecioare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cotecior (rar) s. n., pl. cotecioare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cotecior s. n., pl. cotecioare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
coteciór, cotecioare, s.n. Coteț mic: „Păstorița era tare săracă. Ședea într-o colibă mică, cât un cotecior și n-avea alte cele decât hainele de pe ea” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 127). – Din coteț „adăpost pentru animale” + suf. -ior (MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cotecior, cotecioaresubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui coteț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Am un cotecior Plin cu iezișori Și n-are ușă nicăieri (Dovleacul). PĂSCULESCU, L. P. 81. DLRLC
-
etimologie:
- Coteț + -ior. DEX '98 DEX '09