7 definiții pentru cotire

Explicative DEX

COTIRE, cotiri, s. f. Acțiunea de a coti.V. coti.

COTIRE, cotiri, s. f. Acțiunea de a coti.V. coti.

cotire sf [At: POLIZU / V: coți~ / Pl: ~ri / E: coti2] 1 (Înv) Atingere cu cotul2 (1) Si: (îrg) coteală (1), cotelire (11), (îrg) cotelit1 (11), cotit1 (1), cotitură (1), încotare, încotat1. 2 (Înv) Lovire cu cotul2 (1) Si: coteală (2), (îrg) cotelire (12), (înv) cotelit.1, cotit1 (2), cotitură (2), încotare, încotat1. 3 (Înv) Înaintare prin mulțime făcându-și loc cu coatele2 (1) Si: coteală (3), (îrg) cotelire (13), (înv) cotelit1 (13), cotit1 (3), cotitură (3), încotare, încotat1. 4 (Înv) Atragere a atenției cuiva atingându-l cu cotul2 (1) Si: coteală (4), (îrg) cotelire (14), (înv) cotelit1 (14), cotit1 (4), cotitură (4), încotare, încotat1. 5 (Înv) Intrare în vorbă cu cineva atrăgându-i atenția cu cotul2 (1) Si: coteală (5), (îrg) cotelire (15), (înv) cotelit1 (15), cotit1 (5), cotitură (5), încotare, încotat1. 6 (Înv) Petrecere împreună cu cineva Si: coteală, cotit1 (6), cotitură (6), încotare, încotat1. 7 (D. drumuri, râuri etc.) Schimbare a direcției Si: coteală (7), cotigeală (1), cotigire (1), cotigit1 (1), cotigitură (1), cotit1 (7), cotitură (7). 8 (Nob) Încovoiere. 9 Abatere din drumul său Si: coteală, cotigeală (2), cotigire (2), cotigit1 (2), cotigitură (2), cotit1 (9), cotitură (9). 10 Părăsire a drumului. 11-12 Mers sau alergare în zigzag Si: coteală (11), cotigeală, cotigire (4), cotigit1 (4), cotigitură (4), cotit1 (11), cotitură (11). 13 Conducere a cuiva pe un drum cotit, spre a-l rătăci Si: coteală(12), cotigeală (5), cotigire (5), cotigit1 (5), cotigitură (5), cotit1 (12), cotitură (12). 14 (Rar) Întoarcere a unui obiect într-o altă direcție Si: coteală (13), cotigeală (6), cotigire (6), cotigit (6), cotigitură (6), cotit1 (13), cotitură (13). 15 (Rar) Ocolire a unui obiect, deplasându- se pe o linie curbă Si: coteală (14), cotigeală (7), cotigire (7), cotigit1 (7), cotigitură (7), cotit1 (14), cotitură (14). 16 (Rar) Evitare a cuiva Si: coteală (15), cotigeală (8), cotigire (8), cotigit1 (8), cotigitură (8), cotit1 (15), cotitură. (15). 17 Cotărire (1). 18 (Îvr; pan) Batere. 19 (Îvr) Cotărire (2). 20 (Înv) Vârtej.

cotire f. 1. fapta de a coti; 2. vârtej (de râu): apa curge și la cotiri se pierde AL.

coțire sf vz cotire

Ortografice DOOM

cotire s. f., pl. cotiri

Sinonime

COTIRE s. cârmire, cârmit, cotit, viraj, virare, virat, (pop.) câmire, cârnit. (În timpul ~ii unui vehicul.)

COTIRE s. cîrmire, cîrmit, cotit, viraj, virare, virat, (pop.) cîrnire, cîrnit. (În timpul ~ unui vehicul.)

Intrare: cotire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotire
  • cotirea
plural
  • cotiri
  • cotirile
genitiv-dativ singular
  • cotiri
  • cotirii
plural
  • cotiri
  • cotirilor
vocativ singular
plural
coțire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cotire, cotirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a coti. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi coti DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.