coștei¹ sn [At: DOSOFTEI, V. S. 66/2 / V: cost~, coster, ~eai / Pl: ~ee / E: mg kastély, bg къщтa^[1]] (Mgî) 1 Castel. 2 Culă. 3 Fort. 4 Turn de cetate.

coștei² sn [At: ECONOMIA, 55/18 / Pl: ~e / E: ucr кощили] (Reg) 1 Coșar din nuiele, de păstrat porumbul știuleți Si: (reg) sâsâiac, porumbar. 2 (Reg) Porumb.

coștei³ sn [At: ȘEZ. XXIII, 43 / Pl: ~ee / E: ns cf coștei²] (Reg) 1 Săculeț de pânză în care se pune făină. 2 Dos de pernă. 3 Față de pernă. 4 Coșuleț în care se pune brânza de oaie.

coștéĭ n., pl. eĭe (ung. kastély, castel). Trans. Castel. Buc. Săculeț: zece coșteĭe de malaĭ (Marian, Nunta, 757). Mold. Mică față de pernă: spre rugăcĭune (Jidanu) cu cărțile în coșteĭu alb de pînză. (Sadov. VR. 1908, 5, 170). Pungă de hîrtie de luat marfă (de ex., un kg. de orez) de la băcălie.

costei¹ sn vz coștei¹

costei² sn vz coștei²

coster sms vz coștei¹

coșteai sn vz coștei¹

coștei Alături de coștei „castel”, DA cunoaște un coștei „coșar”„, pentru care trimite la ucr. кошіль ”coșar„. Fără îndoială că cele două cuvinte sînt foarte apropiate între ele, dar formația lor este evident diferită și deci simpla lor apropiere nu spune nimic. În BL, IV, (1936), p. 75 (cf. și BPh, V (1938), p. 162), am semnalat un coștei ”casă„ (vezi acum și CV, 1950, nr. 1, p. 32), pe care l-am explicat prin bulgară, fără să cunosc cuvîntul cu sensul de ”coșar„ (fascicula respectivă din DA a apărut în 1937). Mi se pare neîndoios că avem de-a face cu același cuvînt și deci al doilea coștei vine tot din bulgară. Diferența între ”casă„ și ”„coșar” nu e mare (casele se făceau adesea din nuiele impletite, lipite cu lut, ca și coșarele), iar v. sl. кѫшта însemna „cort”, „colibă”, „frunzar” și paralela ucraineană înseamnă „cocin㔄 (Berneker, s.v. kot'a). Există și un al treilea coștei, semnalat de DA pentru nordul țării, cu înțelesul de ”săculeț„ ”(vezi acum. Lex. Reg., p. 100, din raionul Rădăuți : coștei „burdui în care se pun penele pentru perini”; coștiug „pungă de hîrtie”). DA presupune că e același cuvînt cu „coșar”, ceea ce mi se pare greu de crezut. Mai curînd e un diminutiv de la coș, cu sufixul -tei, vezi de exemplu săc-o-tei. Existența variantei coștiug, cu alt sufix diminutival, întărește această presupunere. |

coștei în BL, IV, p. 75, am pus la îndoială explicația prin magh. kastély a cuvântului coștei „casă”, întâlnit în județul Ialomița (era vorba de casele salariaților unui moșier), și am propus să se aibă în vedere și bg. къща „casă”. L. Tamás (p. 276) a respins această apropiere. Constat acum prezența lui coștei „hambar pentru porumb” în comuna Hideaga din Maramureș (Lex. Reg, I, p. 23) și sensul întîlnit în Ialomița nu-mi mai pare atît de aberant. Cînd s-au construit casele de locuit s-au construit și magaziile. În satele care foloseau cuvîntul așa cum l-am cunoscut eu erau destui coloniști ardeleni, ceea ce se poate vedea și după o serie de paralelisme lexicale. De exemplu foc „vatră” (BPh., V, p. 164) apare și în Făgăraș (Lex. reg. X, p. 91); flaner (BPh., ib.) e cunoscut în Transilvania, iar după Tamás ar fi de origine maghiară (vezi și un flanel în „România libera”, 23.III.1967, p. 3, col. 5).

COȘTEI s. v. castel.

coștei s. v. CASTEL.

coștei, coșteie, s.n. (reg.) 1. castel, fort, turn de cetate. 2. săculeț de pânză.

coștéi, coșteie, (coștui), s.n. (reg.) Construcție din nuiele sau scânduri pentru depozitarea porumbului; coșar, cotarcă: „Că la gazde-am văzut cai, / Și coșteie cu mălai. / Tu, mândruț, de-acele n-ai” (Bilțiu, 2006: 193). – Din ucr. kosili (MDA); din coș „coșar” + suf. -tei (Graur, Loșonți).

coștei, coșteie, (coștui), s.n. – (reg.) Construcție din nuiele sau scânduri pentru depozitarea porumbului; coșar, cotarcă (ALRRM, 1971: 402): „Că la gazde-am văzut cai, / Și coșteie cu mălai. / Tu, mândruț, de-acele n-ai” (Bilțiu, 2006: 193). – Din ucr. kosili (MDA); din coș „coșar” + suf. -tei (Graur, Loșonți).

coștei, -eie, (coștui), s.n. – Construcție din nuiele sau scânduri pentru depozitarea porumbului; coșar (ALR 1971: 402). – Din ucr. koșili (MDA).