opțiuni
  • info

8 definiții pentru coșuleț

Explicative DEX

COȘULEȚ, coșulețe, s. n. Diminutiv al lui coș1 (1). – Coș1 + suf. -uleț.

COȘULEȚ, coșulețe, s. n. Diminutiv al lui coș1 (1). – Coș1 + suf. -uleț.

coșuleț sn [At: ISPIRESCU, L. 281 / Pl: ~e / E: coș3 + -uleț] 1-32 (Șhp) Coș3 (1-2, 10-12,14, 17, 19, 31-35, 37, 48, 55) (mic). 33 (Spc; șîs) ~ de lumânare de ceară Lumânare subțire înfășurată astfel încât să formeze un fel de coș mic, gol la ambele capete, care se aprinde la slujba de noapte din Vinerea Paștelui Si: colac-de-ceară, vârtelniță. 34 (Bot; îc) ~-de-aur Iarba-turbării.

COȘULEȚ, coșulețe, s. n. Diminutiv al lui coș (1). Făcu un coșuleț, cum putu, din nuiele de richită și culese într-insul smochine de care mîncase și el. ISPIRESCU, L. 281.

Ortografice DOOM

coșuleț s. n., pl. coșulețe

coșuleț s. n., pl. coșulețe

coșuleț s. n., pl. coșulețe

Sinonime

COȘULEȚ s. 1. v. paneraș. 2. (ANAT.) paneraș. (~ la picioarele albinei.)

COȘULEȚ s. paneraș, (pop.) coșărcuță, (Transilv.) corfiță. (Un ~ de nuiele.)

Intrare: coșuleț
coșuleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coșuleț
  • coșulețul
  • coșulețu‑
plural
  • coșulețe
  • coșulețele
genitiv-dativ singular
  • coșuleț
  • coșulețului
plural
  • coșulețe
  • coșulețelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coșuleț, coșulețesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui coș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: corfiță coșărcuță paneraș
    • format_quote Făcu un coșuleț, cum putu, din nuiele de richită și culese într-însul smochine de care mîncase și el. ISPIRESCU, L. 281. DLRLC
etimologie:
  • Coș + -uleț. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.