11 definiții pentru crestătură

din care

Explicative DEX

CRESTĂTURĂ, crestături, s. f. 1. Semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură. 2. (La pl.) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier, la unelte și obiecte de uz casnic etc. – Cresta + suf. -ătură.

CRESTĂTURĂ, crestături, s. f. 1. Semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură. 2. (La pl.) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier, la unelte și obiecte de uz casnic etc. – Cresta + suf. -ătură.

crestătu sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: cresta + -tură] 1-7 Crestare (1-7). 8 Scobire. 9-15 Crestare (9-11, 14-17). 16 Tăietură. 17 Incizie. 18-19 Semn (pe răboj) Si: crestează (3-4), crestez (2-3), încrestătură. 20 Tăietură dintr-un material cu colțuri Si: crestează (5), încrestătură. 21-22 Sculptură în lemn (cu ornament în zigzag sau) cu tăieturi egale la distanțe egale Si: crestează (6-7), crestez (4-5), încrestătură. 23 Făgaș. 24 Văgăună. 25 Tăietură într-un lemn de construcții pentru a fi îmbinat cu altul Si: crestează (10), crestez (6), încrestătură. 26-27 Deschizătură (strâmbă sau) strâmtă Si: crestează (11-12), încrestătură. 28 Semn crestat pe urechile oilor pentru a fi recunoscute. 29 (Lpl) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelire sau crestare, folosit la elemente arhitectonice, la mobilier, la unelte și obiecte de uz casnic etc.

CRESTĂTURĂ, crestături, s. f. Semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură, incizie. Îți plăcea să ronțăi ca un șoarece coaja [de pîine] bine rumenită, cu crestături. PAS, Z. I 139. Dintr-o crestătură... cursese sîngele și peste rană lipise o foiță de țigară. C. PETRESCU, Î. II 171. Înfipt în meșter-grindă, iată-l Răvașul turmelor de oi; Șiragul lui de crestături Se uit-atît de trist la noi. GOGA, P. 20. Cînd e să te biruie dragostea... să te tai și să presari sare pe crestături... tot degeaba. DELAVRANCEA, S. 23. La răbuș trage o crestătură și asta vrea să zică o zi de lucru. SLAVICI, O. I 74.

CRESTĂTURĂ ~i f. 1) Tăietură puțin adâncă făcută pentru a însemna ceva. 2): ~ în lemn meșteșug popular constând în împodobirea obiectelor de lemn cu ornamente prin crestare. /a cresta + suf. ~ătură

crestătură f. efectul crestării:. 1 tăietură lunguiață; 2. urma sau semnul crestat: țăranii însemnează numerele cu crestături pe un lemn.

crestătúră f., pl. ĭ. Rezultatu crestăriĭ, ca semnele făcute pe răboj ș. a.

Ortografice DOOM

crestătu s. f., g.-d. art. crestăturii; pl. crestături

crestătu s. f., g.-d. art. crestăturii; pl. crestături

crestătu s. f., g.-d. art. crestăturii; pl. crestături

Sinonime

CRESTĂTU s. 1. v. scrijelitură. 2. v. incizie. 3. v. zimț. 4. v. cioplitură. 5. (fig.) brazdă. (O ~ adâncă în obraz.)

CRESTĂTU s. 1. scrijeleală, scrijelitură, zgîrietură, (Transilv. și Maram.) sferditură. (O ~ pe suprafața băncii.) 2. incizie. (~ într-un țesut.) 3. dinte, zimț. (~ pe muchia unei monede.) 4. cioplitură, dăltuitură, scobitură, (reg.) crestez. (O poartă țărănească cu ~i.) 5. brazdă. (O ~ adîncă în obraz.)

Intrare: crestătură
crestătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crestătu
  • crestătura
plural
  • crestături
  • crestăturile
genitiv-dativ singular
  • crestături
  • crestăturii
plural
  • crestături
  • crestăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crestătu, crestăturisubstantiv feminin

  • 1. Semn făcut prin tăiere, prin crestare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îți plăcea să ronțăi ca un șoarece coaja [de pâine] bine rumenită, cu crestături. PAS, Z. I 139. DLRLC
    • format_quote Dintr-o crestătură... cursese sîngele și peste rană lipise o foiță de țigară. C. PETRESCU, Î. II 171. DLRLC
    • format_quote Înfipt în meșter-grindă, iată-l Răvașul turmelor de oi; Șiragul lui de crestături Se uit-atît de trist la noi. GOGA, P. 20. DLRLC
    • format_quote Cînd e să te biruie dragostea... să te tai și să presari sare pe crestături... tot degeaba. DELAVRANCEA, S. 23. DLRLC
    • format_quote La răbuș trage o crestătură și asta vrea să zică o zi de lucru. SLAVICI, O. I 74. DLRLC
  • 2. (la) plural Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier, la unelte și obiecte de uz casnic etc. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Cresta + -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.