8 definiții pentru creștinare
Explicative DEX
CREȘTINARE s. f. Acțiunea de a (se) creștina și rezultatul ei. – V. creștina.
CREȘTINARE s. f. Acțiunea de a (se) creștina și rezultatul ei. – V. creștina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
creștinare sf [At: DICȚ. / Pl: ~nări / E: creștina] 1 Trecere la creștinism. Si: (îvr) creștinătură, (la moți) creștinie, (reg) creștinire. 2 (Înv) Botezare. 3 Stropire cu agheasmă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CREȘTINARE s. f. Acțiunea de a (s e) creștina. În Bulgaria, creștinarea în masă a avut loc în secolul al IX-lea, sub cneazul Boris. IST. R.P.R. 59.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
creștinare s. f., g.-d. art. creștinării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
creștinare s. f., g.-d. art. creștinării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
creștinare s. f., g.-d. art. creștinării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
CREȘTINARE s. (BIS.) botez, botezare. (~ a unui om matur necreștin.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CREȘTINARE s. (BIS.) botez, botezare. (~ a unui om matur necreștin.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
creștinare, creștinărisubstantiv feminin
-
- În Bulgaria, creștinarea în masă a avut loc în secolul al IX-lea, sub cneazul Boris. IST. R.P.R. 59. DLRLC
-
etimologie:
- creștina DEX '98 DEX '09