crilă sf [At: POLIZU / V: (Olt) gr~, (reg) cril / Pl: ~le / E: sl, vsl крило, bg крил, srb kril] 1 (Pes) Fiecare din cele două părți ale năvodului Si: (reg) aripi, difane, natre, plase. 2-3 Ceată de oameni (sau de copii). 4 (Reg; îlav) Cu ~la Cu droaia. 5 (Reg) Ceată de hăitași care gonește vânatul spre vânători Si: goană. 6 (Reg; îs) Om de ~ Gonaci. 7 (Reg; îe) A bate în ~ A goni vânatul.

crílă f., pl. e (vsl. bg. sîrb. krilo, aripă. Cp. cu lat. ala, „aripă” și „escadron”. V. cîrlacĭ, cîrlan). Munt. Mold. Cîrd, ceată: crile de oamenĭ (rev. I. Crg., 8, 220), crile comandate de vechilĭ (CL. 1911, 227), Jidaniĭ se duceaŭ crilă la havră. Bătaĭe, hurc, zgornire a vînatuluĭ. – În Trans. cu crila, cu ghĭotura. În Olt. și grilă (rev. I. Crg. 2, 347). V. areapă.

crilă (reg.) s. f., g.-d. art. crilei; pl. crile

crilă s. f., g.-d. art. crilei; pl. crile

crilă s. f., g.-d. art. crilei; pl. crile

crilă (crile), s. f. – 1. Matcă de năvod. – 2. Bandă, grup, ceată. – 3. Grup de hăitași. Sl. krilo „aripă” (Cihac, II, 83; Conev 81), cf. sb., cr. krilo. – Der. încrilui, vb. (a uni cele două capete ale unui năvod).

CRILĂ s. (PESCUIT) (reg.) aripă, natră. (~ la năvod.)

CRILĂ s. v. bandă, buluc, ceață, cârd, droaie, gloată, grămadă, grup, mulțime, pâlc, stol.

CRILĂ s. (PESCUIT) (reg.) aripă, natră. (~ la năvod.)

crilă s. v. BANDĂ. BULUC. CEATĂ. CÎRD. DROAIE. GLOATĂ. GRĂMADĂ. GRUP. MULȚIME. PÎLC. STOL.