CRISTAL, (1) cristaluri, (2) cristale, s. n. 1. Sticlă de o fabricație specială, transparentă și perfect incoloră, cu însușirea de a refracta puternic lumina, întrebuințată pentru fabricarea lentilelor optice și a unor obiecte de lux. ♦ Obiect fabricat din cristal (1). 2. Substanță minerală solidă, omogenă, cu o structură internă regulată, care se prezintă sub forma unor poliedre. ◊ Compus: cristal-de-stâncă = varietate transparentă, incoloră, de cuarț, care se prezintă în cristale mari și care este folosită în industria optică, în radiotehnică, ca piatră semiprețioasă etc. 3. (În sintagma) Cristal lichid = fluid care prezintă anizotropia proprietăților, mai ales a celor optice, datorită orientării ordonate a moleculelor sale, folosit în sisteme de afișaj, la traductoare optice etc. – Din fr. cristal, lat. crystallus.

cristal sn [At: DOSOFTEI, V. S. 81/2 / V: (înv) ~tial, ~ișt~, (reg) ~ar / Pl: ~e și ~uri / E: ngr χρύσταλλος, lat crystallus (pentru criștal, cristar), pn krysztal, mg kristaly^[1], cf cleștar, crestal, cristalin, cristaliza] 1 Substanță minerală solidă cu o structură internă regulată, sub forma unor poliedre. 2 (Pan) Forme geometrice pe care le ia apa sau alte lichide când încep să înghețe. 3 (Îs) ~ de stâncă Varietate de cuarț transparentă, incoloră, folosită în industria optică, radiotehnică sau ca piatră semiprețioasă. 4 Sticlă, fabricată special, incoloră, transparentă, care refractează puternic lumina, folosită la fabricarea lentilelor și a unor obiecte de lux Si: (înv) cleștar. 5 Obiect fabricat din cristal (1, 4). 6 (Atm; înv; șîs) ~ul ochiului Cristalin. 7 (Îs) ~e lichide Substanțe mezoforme folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afișare.

CRISTAL, (2) cristale și (1) cristaluri, s. n. 1. Sticlă de o fabricație specială, transparentă și perfect incoloră, cu însușirea de a refracta puternic lumina, întrebuințată pentru fabricarea lentilelor optice și a unor obiecte de lux. ♦ Obiect fabricat din cristal (1). 2. Substanță minerală solidă, omogenă, cu o structură internă regulată, care se prezintă sub forma unor poliedre. ◊ Cristal de stâncă = varietate transparentă, incoloră, de cuarț, care se prezintă în cristale mari și care este folosită în industria optică, în radiotehnică, ca piatră semiprețioasă etc. 3. (În sintagma) Cristale lichide = substanțe mezomorfe folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afișare. – Din fr. cristal, lat. crystallus.

CRISTAL s.n. 1. Sticlă de fabricație specială, de calitate superioară, transparentă și incoloră. ♦ Obiect confecționat dintr-o astfel de sticlă. 2. Fragment al unui compus (mai ales dintr-o rocă) care are de la natură o formă geometrică de poliedru. 3. Cristal-de-stîncă = formă naturală cristalizată, pură, a silicei. // (Și în forma cristalo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) cristal”, „de cristal”. [Pl. -le, -luri. / < gr. krystallos – gheață, cf. it. cristallo, fr. cristal, germ. Kristall].

CRISTAL¹ s. n. 1. corp mineral (dintr-o rocă) sub formă de poliedru, mărginit de fețe netede. 2. ~ de stâncă = formă naturală cristalizată, pură a silicei. 3. (p. anal.) sticlă de fabricație specială, de calitate superioară, transparentă și incoloră. ◊ vas, obiect fabricat dintr-o astfel de sticlă. (< fr. cristal, gr. krystallos)

CRISTAL² ~uri n. 1) Sticlă de calitate superioară, de fabricație specială, incoloră, folosită în optică și pentru fabricarea unor obiecte. 2) Obiect fabricat din această sticlă. /<fr. cristal, lat. crystallus

cristal² (sticlă) s. n., (obiecte) pl. cristaluri

cristal² (sticlă) s. n., (obiecte) pl. cristaluri

cristal (obiect de cristal) s. n., pl. cristaluri

cristal (-le), s. n. – Sticlă specială, transparentă și perfect incoloră. – Mr. cristal. Ngr. ϰρύσταλλος (sec. XVII), și mai modern din fr. cristal. – Der. (din fr.) cristalin, s. n.; cristaliza, vb.; cristalizație, s. f.

CRISTAL s. cleștar. (Un pahar de cristal.)

CRISTAL s. cleștar. (Un pahar de ~.)