croială sf [At: ZILOT, CRON. 336 / V: (reg) curui~ / Pl: ~ieli / E: croi + -ală] 1 Felul cum e croită o haină Si: croi² (1). 2 (D. case) Dispunere a camerelor Si: croi² (2). 3 Drum deschis peste piedici. 4 (Fig) Fel de a fi Si: croi² (3). 5 (Fig) Dispoziție sufletească. 6 (Fig) Caracter. 7 (Fig) Lovitură. 8 (Fig) Bătaie. 9 (Reg; fig) Minciună mare.

CROIALĂ (pl. -eli) sf. 1 Faptul de a croi (o haină, etc.); felul cum e croită o haină ¶ 2 Ⓕ Plan: luîndu-se după croiala unor palate întortochiate ce văzuse el în Egipt (ISP.).

CROIALĂ, croieli, s. f. 1. Felul cum e croită o haină; tăietură. Tu știi să potrivești Croiala după modă. NEGRUZZI, S.II 190. 2. Fig. Fel de a fi; caracter. Ei, ai să vezi, Vavila-i altă croială, cu totul. HOGAȘ, DR. 251. 2. (Învechit) Plan, arhitectură. Luîndu-se după croiala; unor palaturi întortocheate ce văzuse... puse de scobt, într-un munte de cremene ce era acolo, un sălaș. ISPIRESCU, U. 116.

CROIALĂ ~ieli f. 1) Felul în care este croită o haină. 2) fig. Fel de a fi al omului; caracter; fire; natură. [G.-D. croielii; Sil. cro-ia-] /a croi + suf. ~eală

croĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea și modu de a croi: haĭna are croĭală bună. Fig. Formă, tip: urîtă croĭală de om!

curuială sf vz croială

croeală f. lucrarea de a croi mai ales haine și efectul ei: croeală la modă.

croială s. f., g.-d. art. croielii; pl. croieli

croială s. f., g.-d. art. croielii; pl. croieli

croială s. f., g.-d. art. croielii; pl. croieli

croială, pl. croieli

croială, -ieli.

CROIALĂ s. tăietură, (pop.) croi. (~ a unei haine.)

CROIALĂ s. tăietură, (pop.) croi. (~ a unei haine.)