CROITOR, croitori, s. m. 1. Bărbat care se îndeletnicește cu croitul și cusutul hainelor. 2. Insectă mare, de culoare neagră, cu antene lungi, care trăiește mai ales pe stejar, degradând lemnul (Cerambyx cerdo). 3. Mușchi lung al coapsei, situat între osul iliac și fața internă a tibiei (prin a cărui contracție se produce încrucișarea picioarelor). [Pr.: cro-i-] – Croi² + suf. -tor.

croitor, ~oare [At: MARDARIE, L. 227 / V: (Trs) cruitor(iu), curui~ / Pl: ~i / E: croi + -(i)tor] 1 sm Meseriaș care croiește (și coase) haine. 2 sm Tăietor. 3 sm (Ent) Insectă mare, neagră, cu antene lungi și mandibule ca o foarfecă, ce trăiește mai ales pe stejari (Cerambyx cerdo) Si: (reg) gornic. 4 sm (Atm) Mușchi al coapsei aflat între osul iliac și fața internă a tibiei, prin a cărui contracție se produce încrucișarea picioarelor. 5 sf Cuțit de cizmărie, cu vârful îndoit, pentru croit piele.

CROITOR, croitori, s. m. 1. Meseriaș sau muncitor care croiește și coase haine. 2. Insectă mare, de culoare neagră, cu antene lungi, care trăiește mai ales pe stejar, degradând lemnul (Cerambyx cerdo). 3. Mușchi lung al coapsei, situat între osul iliac și fața internă a tibiei (prin a cărui contracție se produce încrucișarea picioarelor). [Pr.: cro-i-] – Croi² + suf. -tor.

CROITOR, croitori, s. m. 1. Meseriaș sau muncitor care croiește și coase haine. Găsi o asemenea mătăsărie și o și dase la croitor. ISPIRESCU, L. 399. Vestmînt lung Pînă-n pămînt, Croitor croitu-l-a, Zugrav zugrăvitu-l-a. TEODORESCU, P. P. 52. 2. Gîndac mare, cu coarne lungi în forma unor foarfece, care trăiește mai ales pe stejari (Cerambyx heros). 3. Mușchi fixat între osul iliac și fața internă a tibiei (prin a cărui contracție se produce încrucișarea picioarelor). – Pronunțat: cro-i-.

CROITOR ~i m. 1) Meșter care coase haine. 2) Insectă mare, cu antene lungi, care trăiește în tulpina stejarului. [Sil. cro-i-] /a croi + suf. ~tor

croitor m. 1. cel ce croiește și coase; 2. insecta numită capricorn.

croitór m. Care croĭește și coase haĭne. – Fem. -eásă, pl. ese.

cruitor sm vz croitor

cruitoriu sm vz croitor

curuitor sm vz croitor

CROITORUL BUN NU LEAPĂDĂ NICI UN PETEC (pr.) = Se zice cînd se dă sfat pentru economie.

croitor (desp. cro-i-) s. m., pl. croitori

croitor (cro-i-) s. m., pl. croitori

croitor s. m. (sil. cro-i-), pl. croitori

croitor, croitori s. m. (eufem.) hoț de buzunare.

CROITOR s. 1. (Transilv., Maram. și Ban.) săbău, (Transilv., Ban., prin Maram. și vestul Olt.) șnaidăr. (~ul confecționează haine.) 2. (ENTOM.; Cerambyx cerdo) gornic.

CROITOR s. 1. (Transilv., Maram. și Ban.) săbău, (Transilv., Ban., prin Maram. și vestul Olt.) șnaidăr. (~ confecționează haine.) 2. (ENTOM.; Cerambyx cerdo) gornic.

Hasta los sastres descubren (sp. „Pînă și croitorii vor să descopere”) – însemnare a lui Cristofor Columb în jurnalul său de călătorie. Se referă, cu ironie și supărare, la febra descoperirilor, care cuprinsese pe mulți aventurieri în goana lor după comori și mărfuri prețioase. Expresia e folosită pentru nechemați și profitori. IST.