crușeală sf [At: I. CR. II, 70 / V: ~a~ / Pl: ~eli / E: cruși + -eală] (Reg) 1-2 Argăseală (1-2). 3 Vopsea roșie.

CRUȘEALĂ s. f. (Regional) Prelucrare a pieilor de animale, macerate în extracte de scoarță de stejar sau de salcie ori în soluții chimice speciale; (concretizat) lichid cu care se argăsesc (p. ext. se colorează) pieile; argăseală. – Pronunțat: -șea-.

CRUȘEALĂ s. f. (Reg.) Argăseală. – Din cruși + suf. -eală.

crușeală f. Mold. tăbăcirea pieilor.

crușeálă f., pl. elĭ. Est. Dubeală (coajă de stejar cu apă de var). – Pop. -șálă (ca greșală).

crușală sf vz crușeală

❍ CRUȘALĂ (pl. -șeli) sf. Mold. 🔧 Apă fiartă cu coajă de anin și de stejar întrebuințată ca argăseală pentru pieile de opinci [cruși].

crușeală (reg.) s. f., g.-d. art. crușelii; pl. crușeli

crușeală (reg.) s. f., g.-d. art. crușelii; pl. crușeli

crușeală s. f., g.-d. art. crușelii; pl. crușeli

CRUȘEALĂ s. v. argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit.

crușeală s. v. ARGĂSEALĂ. ARGĂSIRE. TĂBĂCEALĂ. TĂBĂCIRE. TĂBĂCIT.