cruci [At: ȘINCAI, HR. II, 247 / Pzi: ~cesc / E: cruce] 1 vt (Rar; frr) A încrucișa. 2-3 vtr (D. animale; rar) A (se) încrucișa. 4-5 vtr (Rar; pex) A (se) amesteca. 6 vi (Rar) A înjura de cruce. 7-9 vr (Îvr) vi A(-și) face semnul crucii (în semn de închinare, de mirare, de spaimă etc.). 10 vr (Fig) A se mira foarte tare ca de un lucru nemaipomenit Si: a se minuna, (înv) a se ciuli.

CRUCI (-cesc) vb. refl. A-și face cruce, a-și face semnul crucii (în spec. de mirare sau de spaimă); (comp. CRUCE 10) de aci, Ⓕ a se minuna, a încremeni, a rămînea cu gura căscată, a holba ochii: o lume, care aleargă s’o asculte, stă și se crucește (CAR.); se cruciră și tot nu le venea să crează (DLVR.).

CRUCI, crucesc, vb. IV. 1. Refl. Ase mira foarte tare de un lucru ciudat, neobișnuit, a rămîne cu gura căscată; a se minuna. Nu cumva ai învățat carte acolo la militărie? s-a crucit nenea Ghiță. SADOVEANU, M. C. 76. Oamenii se cruciră, le puseră toate la loc, cutremurați ca în fața unei taine, și îngropară iar lădița. AGÎRBICEANU, S. P. 27. Mamă-sa... s-a crucit privind Cusătura fetei. COȘBUC, P. I 245. El se cruci cînd văzu pe Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 101. 2. Tranz. (Rar) A așeza în formă de cruce, a încrucișa. Cu-a sale brațe sub capul lui crucite... Privește. ALECSANDRI, P. A. – Variantă:(regional) încruci (CREANGĂ, A. 34, SEVASTOS, N. 332, ȘEZ. VI 14) vb. IV.

A SE CRUCI mă ~esc intranz. (despre persoane) A se mira foarte tare (făcându-și semnul crucii). /Din cruce

crucì v. 1. a face semnul crucii (de mirare ori de spaimă): m’am crucit când am auzit; 2. a încrucișa: cu a sale brațe sub capul lui crucite AL.

ÎNCRUCI vb. IV v. cruci.

crucésc (mă) v. refl. (d. cruce). Îmĭ fac cruce (de mare mirare orĭ de sperietură), mă mir foarte mult. – Și mă încrucesc.

încrucésc, V. crucésc.

cruci¹ (a ~) (a încrucișa) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crucesc, 3 sg. crucește, imperf. 1 cruceam; conj. prez. 1 sg. să crucesc, 3 să crucească

cruci² (a se ~) (a se mira) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă crucesc, 3 sg. se crucește, imperf. 1 sg. mă cruceam; conj. prez. 1 sg. să mă crucesc, 3 să se crucească; imper. 2 sg. afirm. crucește-te; ger. crucindu-mă

cruci¹ (a ~) (a încrucișa) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crucesc, imperf. 3 sg. crucea; conj. prez. 3 să crucească

*cruci² (a se ~) (a se mira) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se crucește, imperf. 3 sg. se crucea; conj. prez. 3 să se crucească

cruci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crucesc, imperf. 3 sg. crucea; conj. prez. 3 sg. și pl. crucească

CRUCI vb. v. încrucișa.

CRUCI vb. a se minuna, a se uimi, a se ului, (pop.) a se încruci, (reg.) a se ugni, (Transilv. și Ban.) a se pocozi, (înv.) a se ciudi, a se divi. (Se ~ de ce aude.)

CRUCI vb. a se minuna, a se uimi, a se ului, (pop.) a se încruci, (reg.) a se ugni, (Transilv. și Ban.) a se pocozi, (înv.) a se ciudi, a se divi. (Se ~ de ce aude.)

cruci vb. v. ÎNCRUCIȘA.