CRUȘĂȚEA, crușățele, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene-aurii și cu frunze amărui, comestibile (Barbarea vulgaris). – Crușit + suf. -ea.

CRUȘĂȚEA ~ele f. Plantă erbacee din familia cruciferelor cu flori galbene și cu frunze amărui, comestibile. [Sil. -șă-țea] /Orig. nec.

crușățea s. f., art. crușățeaua, g.-d. art. crușățelei; pl. crușățele

BARBAREA R. Br., BARBAREA, fam. Cruciferae. Gen cu cca 11-14 specii originare din regiunile continentale ale emisferei nordice, erbacee, erecte, ramificate, nepubescente, bienale sau perene. Flori cu stigmatul bilobat sau în formă de capitul, galbene, care se deschid pe plante în mai-iul. Frunzele superioare întregi sau lobate, cele inferioare lirate, glabre. Fruct, silicvă turtită.

CRUȘĂȚEA s. (BOT.; Barbarea vulgaris) (reg.) bărbușoară.