opțiuni
  • info

19 definiții pentru crâcni

din care

Explicative DEX

CRÂCNI, crâcnesc, vb. IV. Intranz. (Mai ales în construcții negative) A protesta prin vorbe, fără prea multă vehemență, a murmura cuvinte de protest, a se împotrivi cu vorba. [Var.: cârcni vb. IV] – Cârc + suf. -ni.

CRÂCNI, crâcnesc, vb. IV. Intranz. (Mai ales în construcții negative) A protesta prin vorbe, fără prea multă vehemență, a murmura cuvinte de protest, a se împotrivi cu vorba. [Var.: cârcni vb. IV] – Cârc + suf. -ni.

crâcni2 vi [At: E. GRIGOROVITZA, N. REV. R. I, 64 / Pzi: ~nesc / E: fo] (Buc) A emite sunetul specific ciocănitorii.

crâcni1 vi [At: DA / Pzi: ~nesc / E: crâc + -ni] 1 A produce sunetul imitat prin interjecția crâc. 2 (Înv; fig) A protesta.

crâcni vi vz crâcni2

A CRÂCNI ~esc intranz. A-și exprima nemulțumirea cu voce slabă și nedeslușit; a protesta murmurând. /cârc + suf. ~ni

CÂRCNI vb. IV v. crâcni.

CÂRCNI vb. IV v. crâcni.

cârcni v vz crâcni

cricni v vz crâcni

CÎRCNI vb. IV v. crîcni.

CRÎCNI, crîcnesc, vb. IV. Intranz. (întrebuințat mai ales în construcții negative) A protesta prin vorbe, fără prea multă vehemență, a murmura cuvinte de protest, a se împotrivi cu vorba. Nu admite să crîcnească nimeni. REBREANU, R. I 188. Vasile nu îndrăznea nici să mai crîcnească. BUJOR, S. 93. O dată să-i pună mîna pe gît și nu mai crîcnește! SLAVICI, O. I 340. Cum poci eu să crîcnesc? PANN, P. V. III 115. ♦ (Rar) Tranz. A spune, a dezvălui o taină. Midas-Împărat îl amenința că unde îi stau talpele îi va sta și capul, dacă va crîcni o vorbă măcar către cineva. ISPIRESCU, U. 111. – Variante:cîrcni (ALECSANDRI, T. I 53), (regional) crîgni (POPESCU, B. III 142) vb. IV.

CRÎGNI vb. IV v. crîcni.

crăcnì v. a nu zice cârc, a nu rosti un sunet.

crîcnésc v. intr. și tr. (vsl. krŭknonti, a ciripi, „a cîrcîi”, kríkŭ, strigăt; sîrb. kriknuti, a crîcni, krik, strigăt, graknuti, a striga; rus. kriknutĭ, a răcni, kérknutĭ, a ciripi, a piscui. V. cîrc, cîrcotă, cîr, cricesc). Fam. Zic ceva în semn de nemulțămire: l-am mituit c’un pol ca să nu crîcnească, nicĭ n’a crîcnit de frică! V. glămujdez.

Ortografice DOOM

crâcni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crâcnesc, 3 sg. crâcnește, imperf. 1 crâcneam; conj. prez. 1 sg. să crâcnesc, 3 să crâcnească

crâcni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crâcnesc, imperf. 3 sg. crâcnea; conj. prez. 3 să crâcnească

crâcni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crâcnesc, imperf. 3 sg. crâcnea; conj. prez. 3 sg. și pl. crâcnească

Sinonime

CRÂCNI vb. v. protesta.

CRÎCNI vb. a murmura, a protesta, (pop.) a cîrti, (prin Mold. și Bucov.) a blești, (înv.) a răpști. (Cine mai ~?)

Regionalisme / arhaisme

crâcní, crâcnesc, v.i. (reg., înv.) A protesta, a se împotrivi: „Dacă crâcnea careva la vorbele lui, o să uita-n altă parte, îi și zvârlea în cap crucea, să-i intre învățătura lui Cristos în minte” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 158). – Din crâc + -ni (DEX, MDA).

Intrare: crâcni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crâcni
  • crâcnire
  • crâcnit
  • crâcnitu‑
  • crâcnind
  • crâcnindu‑
 singular plural
  • crâcnește
  • crâcniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crâcnesc
 (să)
  • crâcnesc
  • crâcneam
  • crâcnii
  • crâcnisem
a II-a (tu)
  • crâcnești
 (să)
  • crâcnești
  • crâcneai
  • crâcniși
  • crâcniseși
a III-a (el, ea)
  • crâcnește
 (să)
  • crâcnească
  • crâcnea
  • crâcni
  • crâcnise
plural I (noi)
  • crâcnim
 (să)
  • crâcnim
  • crâcneam
  • crâcnirăm
  • crâcniserăm
  • crâcnisem
a II-a (voi)
  • crâcniți
 (să)
  • crâcniți
  • crâcneați
  • crâcnirăți
  • crâcniserăți
  • crâcniseți
a III-a (ei, ele)
  • crâcnesc
 (să)
  • crâcnească
  • crâcneau
  • crâcniră
  • crâcniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cârcni
  • cârcnire
  • cârcnit
  • cârcnitu‑
  • cârcnind
  • cârcnindu‑
 singular plural
  • cârcnește
  • cârcniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cârcnesc
 (să)
  • cârcnesc
  • cârcneam
  • cârcnii
  • cârcnisem
a II-a (tu)
  • cârcnești
 (să)
  • cârcnești
  • cârcneai
  • cârcniși
  • cârcniseși
a III-a (el, ea)
  • cârcnește
 (să)
  • cârcnească
  • cârcnea
  • cârcni
  • cârcnise
plural I (noi)
  • cârcnim
 (să)
  • cârcnim
  • cârcneam
  • cârcnirăm
  • cârcniserăm
  • cârcnisem
a II-a (voi)
  • cârcniți
 (să)
  • cârcniți
  • cârcneați
  • cârcnirăți
  • cârcniserăți
  • cârcniseți
a III-a (ei, ele)
  • cârcnesc
 (să)
  • cârcnească
  • cârcneau
  • cârcniră
  • cârcniseră
cricni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crâgni
  • crâgnire
  • crâgnit
  • crâgnitu‑
  • crâgnind
  • crâgnindu‑
 singular plural
  • crâgnește
  • crâgniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crâgnesc
 (să)
  • crâgnesc
  • crâgneam
  • crâgnii
  • crâgnisem
a II-a (tu)
  • crâgnești
 (să)
  • crâgnești
  • crâgneai
  • crâgniși
  • crâgniseși
a III-a (el, ea)
  • crâgnește
 (să)
  • crâgnească
  • crâgnea
  • crâgni
  • crâgnise
plural I (noi)
  • crâgnim
 (să)
  • crâgnim
  • crâgneam
  • crâgnirăm
  • crâgniserăm
  • crâgnisem
a II-a (voi)
  • crâgniți
 (să)
  • crâgniți
  • crâgneați
  • crâgnirăți
  • crâgniserăți
  • crâgniseți
a III-a (ei, ele)
  • crâgnesc
 (să)
  • crâgnească
  • crâgneau
  • crâgniră
  • crâgniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crâcni, crâcnescverb

  • 1. (Mai ales în construcții negative) A protesta prin vorbe, fără prea multă vehemență, a murmura cuvinte de protest, a se împotrivi cu vorba. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: blești cârti murmura protesta răpști împotrivi
    • format_quote Nu admite să crîcnească nimeni. REBREANU, R. I 188. DLRLC
    • format_quote Vasile nu îndrăznea nici să mai crîcnească. BUJOR, S. 93. DLRLC
    • format_quote O dată să-i pună mîna pe gît și nu mai crîcnește! SLAVICI, O. I 340. DLRLC
    • format_quote Cum poci eu să crîcnesc? PANN, P. V. III 115. DLRLC
    • 1.1. rar tranzitiv A spune, a dezvălui o taină. DLRLC
      • format_quote Midas-Împărat îl amenința că unde îi stau talpele îi va sta și capul, dacă va crîcni o vorbă măcar către cineva. ISPIRESCU, U. 111. DLRLC
etimologie:
  • Cârc + -ni. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.