opțiuni
  • info

11 definiții pentru cuceritor (adj.)

din care

Explicative DEX

CUCERITOR, -OARE, cuceritori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană, popor, țară etc. care face sau a făcut cuceriri. 2. S. m. și f. Bărbat sau femeie care reușește să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus. 3. Adj. Care cucerește (I 2). Zâmbet cuceritor. – Cuceri + suf. -tor.

cuceritor, ~oare a [At: NEGRUZZI, S. I, 272 / Pl: ~i, ~oare / E: cuceri + -(i)tor] 1 Care cucerește (5). 2 (Fig) Care cucerește (6). 3 Care-și atrage simpatia celorlalți.

CUCERITOR, -OARE, cuceritori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană, popor, țară etc. care face sau a făcut cuceriri. 2. Bărbat sau femeie care reușește să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus. ♦ (Adjectival) Care cucerește (I 2). Zâmbet cuceritor. – Cuceri + suf. -tor.

CUCERITOR, -OARE, cuceritori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care face sau a făcut cuceriri (1). Ștefan nu-și poate împlini frumosul plan; trage numai toate oardele turcești asupra sa, comandate de falnicul cuceritor a Constantinopolii. NEGRUZZI, S. I 272. ◊ (Adjectival) Atunci cînd Bizanțul cădea sub puterea cuceritoare a otomanilor. ODOBESCU, S. I 403. 2. (Adesea ironic) Bărbat sau femeie care încearcă să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus. ◊ (Adjectivul) Zîmbet cuceritor. ◊ (Adverbial) [își făcu] frizura așa ca un cîrlionț să-i atîrne cuceritor pe frunte. REBREANU, R. I 111.

CUCERITOR2 ~oare (~ori, ~oare) Care cucerește; captivant. /a cuceri + suf. ~tor

cuceritór, -oáre adj. și s. Care cucerește cu armele. Care te captivează (te atrage): o privire cuceritoare.

Ortografice DOOM

cuceritor adj. m., s. m., pl. cuceritori; adj. f., s. f. sg. și pl. cuceritoare

cuceritor adj. m., s. m., pl. cuceritori; adj. f., s. f. sg. și pl. cuceritoare

cuceritor s. m., adj. m., pl. cuceritori; f. sg. și pl. cuceritoare, g.-d. sg. art. cuceritoarei

Sinonime

CUCERITOR s., adj. 1. s., adj. ocupant, (înv.) supuitor, (franțuzism înv.) concherant. (~ al cetății.) 2. adj. v. încântător. 3. adj. v. irezistibil.

CUCERITOR s., adj. 1. s., adj. ocupant, (înv.) supuitor, (franțuzism înv.) concherant. (~ al cetății.) 2. adj. captivant, desfătător, fascinant, fermecător, încîntător, răpitor, seducător, (rar) subjugător, (franțuzism) șarmant, (înv.) desfătat, (fig.) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol ~.) 3. adj. irezistibil. (Un zîmbet ~.)

Intrare: cuceritor (adj.)
cuceritor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuceritor
  • cuceritorul
  • cuceritoru‑
  • cuceritoare
  • cuceritoarea
plural
  • cuceritori
  • cuceritorii
  • cuceritoare
  • cuceritoarele
genitiv-dativ singular
  • cuceritor
  • cuceritorului
  • cuceritoare
  • cuceritoarei
plural
  • cuceritori
  • cuceritorilor
  • cuceritoare
  • cuceritoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cuceritor, cuceritoareadjectiv

  • 1. Care cucerește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: captivant
    • format_quote Zâmbet cuceritor. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Atunci cînd Bizanțul cădea sub puterea cuceritoare a otomanilor. ODOBESCU, S. I 403. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial [Își făcu] frizura așa ca un cîrlionț să-i atîrne cuceritor pe frunte. REBREANU, R. I 111. DLRLC
etimologie:
  • Cuceri + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „cuceritor” (7 clipuri)