opțiuni
  • info

12 definiții pentru cucernic

din care

Explicative DEX

CUCERNIC, -Ă, cucernici, -ce, adj. Evlavios, cuvios, religios, pios, smerit. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă preoților. – Cuceri + suf. -nic.

CUCERNIC, -Ă, cucernici, -ce, adj. Evlavios, cuvios, religios, pios, smerit. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă preoților. – Cuceri + suf. -nic.

cucernic, ~ă a [At: N. COSTIN, L. II, 89/38 / Pl: ~ici, ~ice / E: cuceri + -nic] 1 Supus. 2 Respectuos. 3 Cuviincios. 4 Modest. 5 Blând. 6 Devotat. 7 Drept. 8 Cuvios. 9 Obiectiv. 10-11 Calificativ de respect dat mai ales fețelor bisericești și bătrânilor. 12 Evlavios.

CUCERNIC, -Ă, cucernici, -e, adj. Care are o atitudine evlavioasă; cuvios, pios, religios. V. bigot. Amurgul învesmîntă-n umbre Smerita frunzei frămîntare, Și pare tînguiosul freamăt Un glas cucernic de tropare. GOGA, P. 50. Era odată un sihastru... cucernic și evlavios. RETEGANUL, P. II 65.

CUCERNIC ~că (~ci, ~ce) Care respectă cu strictețe prescripțiile religiei; cuvios; religios; evlavios; pios. /a cuceri + suf. ~nic

cucernic a. 1. smerit, evlavios: cucernică închinare; 2. titlu dat preoților: cucernice părinte!

cucérnic, -ă adj. (d. a cuceri). Smerit, evlavios: preut cucernic, o cucernică închinăcĭune.

Ortografice DOOM

cucernic adj. m., pl. cucernici; f. cucernică, pl. cucernice

cucernic adj. m., pl. cucernici; f. cucernică, pl. cucernice

cucernic adj. m., pl. cucernici; f. sg. cucernică, pl. cucernice

Sinonime

CUCERNIC adj. v. credincios.

CUCERNIC adj. (BIS.) credincios, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit, (franțuzism) devot, (înv. și reg.) smernic, (înv.) blagocestiv, pietos, pravoslavnic, rîvnitor, bine-credincios. (Om ~.)

Regionalisme / arhaisme

cucernic, -ă, (cuciarnic, cuciernic), adj. – Plăcut, simpatic, mândru; hireș, frumos. – Din cuceri „a-și atrage simpatia” (< lat. *conquerire) + -nic.

Intrare: cucernic
cucernic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucernic
  • cucernicul
  • cucernicu‑
  • cucernică
  • cucernica
plural
  • cucernici
  • cucernicii
  • cucernice
  • cucernicele
genitiv-dativ singular
  • cucernic
  • cucernicului
  • cucernice
  • cucernicei
plural
  • cucernici
  • cucernicilor
  • cucernice
  • cucernicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cucernic, cucernicăadjectiv

  • 1. Credincios, cuvios, evlavios, pios, religios, smerit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: credincios cuvios evlavios pios religios smerit
    • format_quote Amurgul învesmîntă-n umbre Smerita frunzei frămîntare, Și pare tînguiosul freamăt Un glas cucernic de tropare. GOGA, P. 50. DLRLC
    • format_quote Era odată un sihastru... cucernic și evlavios. RETEGANUL, P. II 65. DLRLC
etimologie:
  • Cuceri + -nic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.