opțiuni

7 definiții pentru cucuia

Explicative DEX

cucuia1 vr [At: ANON. CAR. / Pzi: ~cui / E: cucuiat2] (Reg) 1 (Mai ales d. copii) A se cățăra. 2 (Fig; mai ales despre femeile tinere) A se împopoțona.

cucuia2 vi [At: VICIU, GL. / E: cf cucuța] (Trs) A umbla la urat în ajunul Crăciunului cu pițărăul.

cucuià v. a se cocoța. [V. cucuiu].

cucui4 v vz cucuia1

Sinonime

CUCUIA vb. v. cățăra, cocoța, ridica, sui, urca.

cucuia vb. v. CĂȚĂRA. COCOȚA. RIDICA. SUI. URCA.

Regionalisme / arhaisme

cucuia, cucui, vb. I refl. (reg.) 1. a se cățăra, a se sui, a se cocoța, a se barica. 2. (fig.) a se împopoțona, a se împodobi peste măsură.

Intrare: cucuia
verb (V104)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cucuia
  • cucuiere
  • cucuiat
  • cucuiatu‑
  • cucuind
  • cucuindu‑
 singular plural
  • cucuie
  • cucuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cucui
 (să)
  • cucui
  • cucuiam
  • cucuiai
  • cucuiasem
a II-a (tu)
  • cucui
 (să)
  • cucui
  • cucuiai
  • cucuiași
  • cucuiaseși
a III-a (el, ea)
  • cucuie
 (să)
  • cucuie
  • cucuia
  • cucuie
  • cucuiase
plural I (noi)
  • cucuiem
 (să)
  • cucuiem
  • cucuiam
  • cucuiarăm
  • cucuiaserăm
  • cucuiasem
a II-a (voi)
  • cucuiați
 (să)
  • cucuiați
  • cucuiați
  • cucuiarăți
  • cucuiaserăți
  • cucuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • cucuie
 (să)
  • cucuie
  • cucuiau
  • cucuiară
  • cucuiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)