9 definiții pentru culanță
Explicative DEX
CULANȚĂ s. f. Însușirea de a fi culant; atitudine, comportare culantă. – Cf. germ. Kulanz.
CULANȚĂ s. f. Însușirea de a fi culant; atitudine, comportare culantă. – Cf. germ. Kulanz.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
culanță sf [At: DEX2 / Pl: ~țe / E: ger Kulanz] Comportare culantă (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CULANȚĂ s.f. Indulgență, amabilitate; mărinimie. [Cf. germ. Kulanz].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CULANȚĂ s. f. însușirea de a fi culant; atitudine, comportare culantă. (< germ. Kulanz)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*culánță f., pl. e (d. culant). Calitatea de a fi culant.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
culanță s. f., g.-d. art. culanței
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
CULANȚĂ s. v. dărnicie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CULANȚĂ s. dărnicie, generozitate, mărinimie, (livr.) liberalitate, munificență, (înv.) filotimie, magnanimitate, marinimozitate, mărime, (fam.) galantonie, (fig.) larghețe. (Un om de o ~ rară.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
Culanță ≠ avariție
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
culanțăsubstantiv feminin
etimologie:
- Kulanz MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.