9 definiții pentru culcat (s.n.)
Explicative DEX
CULCAT1 s. n. Culcare. – V. culca.
CULCAT1 s. n. Culcare. – V. culca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
culcat1 sn [At: DOSOFTEI, PS. 467 / Pl: ~uri / E: culca] 1-14 Culcare (1-14). 15 (îlav) Pe la ~ La vremea culcării.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CULCAT1 s. n. Culcare. Hai la culcat, băieți, că trece noaptea. CREANGĂ, O. A. 52. Cînd le găteam de legat, Venea vremea de culcat. MARIAN, S. 60. Deodată cu culcatul găinilor, o tulesc la fugă. ȘEZ. III 179.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
culcat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
culcat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
culcat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
CULCAT s. 1. v. culcare. 2. v. aplecare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CULCAT s. 1. culcare, întindere, lungire, trîntire. (~ cuiva după amiază.) 2. aplecare, culcare, curbare, înclinare, încovoiere, îndoire, plecare. (~ crengilor din cauza rodului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
Culcat ≠ sculat
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: culcat (s.n.)
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
culcatsubstantiv neutru
-
- Hai la culcat, băieți, că trece noaptea. CREANGĂ, O. A. 52. DLRLC
- Cînd le găteam de legat, Venea vremea de culcat. MARIAN, S. 60. DLRLC
- Deodată cu culcatul găinilor, o tulesc la fugă. ȘEZ. III 179. DLRLC
-
etimologie:
- culca DEX '09 DEX '98