10 definiții pentru culminare

Explicative DEX

CULMINARE s. f. Acțiunea de a culmina și rezultatul ei. – V. culmina.

culminare sf [At: MAIORESCU, CR. I, 107 / Pl: ~nări / E: culmina] Atingere a punctului culminant (3) Si: culminat1.

CULMINARE, culminări, s. f. Acțiunea de a culmina și rezultatul ei. – V. culmina.

CULMINARE s. f. Acțiunea de a culmina; atingerea unui punct culminant.

CULMINARE s.f. Acțiunea de a culmina și rezultatul ei: culminanță. [< culmina].

Ortografice DOOM

culminare s. f., g.-d. art. culminării

culminare s. f., g.-d. art. culminării

culminare s. f., g.-d. art. culminării

Sinonime

CULMINARE s. v. culminație.

CULMINARE s. culminație.

Intrare: culminare
culminare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culminare
  • culminarea
plural
  • culminări
  • culminările
genitiv-dativ singular
  • culminări
  • culminării
plural
  • culminări
  • culminărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

culminare, culminărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi culmina DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.