13 definiții pentru cupolă

din care

Explicative DEX

CUPOLĂ, cupole, s. f. Partea de formă semisferică, poligonală sau eliptică care alcătuiește acoperământul unui dom, unei turle sau unui mare edificiu; boltă. – Din fr. coupole.

CUPOLĂ, cupole, s. f. Partea de formă semisferică, poligonală sau eliptică care alcătuiește acoperământul unui dom, unei turle sau unui mare edificiu; boltă. – Din fr. coupole.

cupo sf [At: IORGA, C. I., II, 9 / Pl: ~le / E: fr coupole] 1 (Aht) Partea semisferică, poligonală sau eliptică care alcătuiește acoperământul unui edificiu Si: boltă. 2 (Mar) Mic turn blindat de pe vasele de război înarmat cu tunuri și care se poate roti.

CUPOLĂ, cupole, s. f. Partea interioară concavă, bombată, a unui dom, a unei turle sau a unui mare edificiu; boltă. Între două erupții feroviare ale munților... cîntecul Oltului se aude ca sub o cupolă. BOGZA, C. O. 172. ◊ (Metaforic) Sălbaticul vodă e în zale și fier Și zalele-i zuruie crunte, Gigantică poart-o cupolă pe frunte Și vorba-i e tunet, răsufletu-i ger. COȘBUC, P. I 206.

CUPO s.f. 1. Construcție executată din zidărie, din metal etc. asemănătoare bolții; boltă. 2. Structură anatomică în formă de boltă. ♦ Parte boltită a unui aparat. [< it. cupola, fr. coupole].

CUPO s. f. 1. boltă semisferică a unui edificiu. 2. structură anatomică în formă de boltă. 3. parte boltită a unui cuirasat, a unei turele, parașute etc. 4. formă de teren semisferică, provenită din nivelarea unui inselberg. (< fr. coupole)

CUPOLĂ ~e f. 1) Partea interioară, boltită, cu baza circulară a acoperișului unui edificiu; boltă. 2) Structură anatomică în formă de boltă. /<fr. coupole

cupolă f. turnul cu bolta unei biserici.

*cúpolă f., pl. e (it. cúpola [de unde fr. coupole], dim. d. cupa, cupă. V. cupulă). Dom, turn boltit și nu prea înalt, cu partea de sus emisferică. Fort. Acoperiș boltit supt care staŭ adăpostite tunurile uneĭ cetățĭ. – Ob. cupólă (după fr.). Cp. cu virgulă, célulă, pílulă, góndolă.

Ortografice DOOM

cupo s. f., g.-d. art. cupolei; pl. cupole

cupo s. f., g.-d. art. cupolei; pl. cupole

cupo s. f., g.-d. art. cupolei; pl. cupole

Sinonime

CUPO s. boltă, (înv.) culă, sclip, (turcism înv.) cubea. (~ la o turlă.)

CUPO s. boltă, (înv.) culă, sclip, (turcism înv.) cubea. (~ la o turlă.)

Intrare: cupolă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cupo
  • cupola
plural
  • cupole
  • cupolele
genitiv-dativ singular
  • cupole
  • cupolei
plural
  • cupole
  • cupolelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cupo, cupolesubstantiv feminin

  • 1. Partea de formă semisferică, poligonală sau eliptică care alcătuiește acoperământul unui dom, unei turle sau unui mare edificiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Între două erupții feroviare ale munților... cîntecul Oltului se aude ca sub o cupolă. BOGZA, C. O. 172. DLRLC
    • format_quote metaforic Sălbaticul vodă e în zale și fier Și zalele-i zuruie crunte, Gigantică poart-o cupolă pe frunte Și vorba-i e tunet, răsufletul ger. COȘBUC, P. I 206. DLRLC
  • 2. Structură anatomică în formă de boltă. DN
    • 2.1. Parte boltită a unui aparat. DN
    • 2.2. Parte boltită a unui cuirasat, a unei turele, parașute etc. MDN '00
  • 3. Formă de teren semisferică, provenită din nivelarea unui inselberg. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.