cursă² sf [At: NEGRUZZI, S. I, 329 / V: curs / Pl: ~se / E: fr course] 1 Distanță parcursă regulat de un vehicul de transport în comun pe același itinerar și conform unui orar stabilit. 2 (Pex) Vehicul care parcurge o cursă² (1). 3 Plată pentru o cursă² (1). 4 Distanță parcursă de o piesă între punctele extreme la o mișcare rectilinie alternativă. 5 (Fam) Alergătură. 6 Întrecere sportivă care constă în parcurgerea rapidă a unei distanțe, pe un traseu dinainte stabilit (pe jos, călare, cu un vehicul etc.). 7 (Îs) ~sa înarmărilor Efort intens de militarizare a unor state în perioada Războiului rece. 8 (D. prețuri) Creștere grăbită (și artificială).

CURSĂ¹, curse, s. f. 1. Distanță parcursă regulat de un vehicul (tren, autobus, vapor etc.) după același itinerar și conform unui orar stabilit; drum făcut regulat de un vehicul pentru a transporta muncitori și materiale la (și de la) locul de muncă. Ceruse îmbarcarea pe un vapor de marfă care făcea curse regulate. BART, E. 119. ♦ Vehicul care face o cursă. Hai... că pierd cursa. DAVIDOGLU, M. 19. 2. (Familiar) Drum, alergătură. Am avut de făcut mai multe curse în oraș. 3. (La pl.) Alergare de cai. A fost la curse. 4. (Sport) întrecere constînd în parcurgerea rapidă a unei anumite distanțe de către un singur sportiv sau de către mai mulți concurenți. Schiorii sovietici au ocupat primele locuri în cursa de schi. Cursa de 100 m plat. Cursă cu obstacole. 5. (În expr.) Cursa înarmărilor = goană înverșunată de militarizare a industriei unui stat capitalist, în vederea unui nou război de cotropire dus de guvernele statelor imperialiste. Cursa înarmărilor are consecințe dezastruoase pentru economia țărilor capitaliste. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2331. 6. Mișcarea unei piese mecanice între cele două puncte moarte.

CURSĂ s.f. 1. Drum, distanță de străbătut. ♦ Drum făcut de un vehicul (în mod regulat) pe același itinerar după un orar stabilit. ♦ (Concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanță. 2. Unghi format de direcția în care se mișcă o navă comercială cu direcția nordului. 3. (Fam.) Alergătură, umblet. 4. (La pl.) Alergări de cai. ♦ (Fig.) Întrecere, competiție, acțiune competitivă. 5. Întrecere în care mai mulți concurenți parcurg repede o anumită distanță. 6. Lungimea drumului parcurs de un piston în cilindru între cele două puncte moarte. [< fr. course, (2) engl. course].

CURSĂ s. f. 1. drum, distanță de străbătut. ◊ traseu parcurs de un curier (I), de un vehicul pe același itinerar, după un orar stabilit. ◊ vehicul care parcurge un astfel de traseu. 2. unghi format de direcția în care se mișcă o navă comercială cu direcția nordului. 3. (fam.) alergătură, umblet. 4. (pl.) alergări de cai. ◊ (fig.) întrecere, competiție. 5. întrecere sportivă în care mai mulți concurenți parcurg repede o anumită distanță. ◊ (alp.) orice ascensiune în munți. 6. mișcare, deplasare rapidă a unui obiect în spațiu. ◊ lungime a drumului parcurs de un piston în cilindru între cele două puncte moarte. (< fr. course, /2/ engl. course)

CURSĂ¹ ~e f. 1) Drum parcurs regulat de un vehicul. 2) Vehicul care parcurge regulat acest drum (autobuz, tren). 3) Drum parcurs de un piston în cilindru într-o mișcare rectilinie alternativă. 4) la pl. Alergare de cai. 5) Probă sportivă în care mai mulți concurenți parcurg o anumită distanță. 6): ~a înarmărilor militarizare intensă a industriei; pregătire de război. [G.-D. cursei] /<fr. course

cursă f. 1. mers foarte repede; 2. dus și întors; 3. drum, distanță dela un loc la altul (cu trăsura): a face o cursă; 4. pl. întrecere de iuțeală între cai: am fost la curse (= fr. course).

*3) cúrsă f., pl. e (fr. course, it. corsa, care corespund cu rom. cursă, fem. d. curs, part. d. curg). Alergătură, mers, drum, călătorie: împărțitoru de scrisorĭ face multe curse pin oraș, vaporu face treĭ curse pe săptămînă. Pl. Alergărĭ (cu caiĭ, cu automobilele).

curs³ sn vz cursă²

WALK-OVER (uoc over) (engl.) = Cursă la care nu ia parte decît un cal.

cursă contracronometru sint. s. 1972 (sport) Cursă care se cronometrează pentru fiecare concurent în parte v. supermaraton (din cursă + contracronometru, după fr. [course] contre la montre)

tren-cursă s. n. ◊ „În stație a intrat apoi trenul-cursă de persoane 4371.” Sc. 26 III 71 p. 2. ◊ „12 persoane și-au pierdut viața și alte 100 au fost rănite la Rio de Janeiro, când un tren-cursă [...] a deraiat de pe linie.” R.l. 19 VII 75 p. 6 (din tren (de) cursă)

cursă (distanță, drum, întrecere; capcană; pastilă aromatică) s. f., g.-d. art. cursei; pl. curse

cursă (distanță, drum, întrecere, capcană, pastilă aromatică) s. f., g.-d. art. cursei; pl. curse

cursă (distanță, drum, întrecere, capcană, pastilă aromatică) s. f., g.-d. art. cursei; pl. curse

CURSĂ AERIANĂ distanță parcursă regulat de o aeronavă pentru a transporta pasageri sau mărfuri.

IL VIVERE È UN CORRERE ALLA MORTE (it.) viața este o cursă spre moarte – Dante, „Purgatoriul”, XXXIII,54. V. și Atra cura.

cursă, curse s. f. (deț.) lot de deținuți transferat dintr-un penitenciar în altul.

CURSĂ s. 1. deplasare, drum. (La prima ~, camionul s-a comportat bine.). 2. v. drum. 3. v. alergare.

CURSĂ s. 1. deplasare, drum. (La prima ~, camionul s-a comportat bine.) 2. alergătură, drum. (A făcut două ~ în piață.) 3. alergare, (reg.) încurare, (înv.) curs. (~ de cai.)

Il vivere e un correre alla morte (it. „Viața e o alergare spre moarte”) – versul 54, cîntul 33, din Purgatoriul lui Dante. Cuvintele sînt interpretate în sensul că viața omului e limitată și că, orice ar face, el nu poate împiedica mersul spre clipa finală. Și cu același înțeles sînt și citate. LIT.