curvă [At: COD. VOR. 121/14 / E: vsl куръва] (Pop) 1-2 sf, a (În morala creștină) (Femeie) care întreține relații sexuale în afara unei căsătorii oficiate de biserică Si: curvăreață (3-4) Cf curvar (1-2). 3-4 sf, a Prostituată. 5-6 sf, a Adulteră. 7-8 sf, a Curtezană (2). 9 sf Termen injurios (adresat și bărbaților). 10 sf (Fig) Om cu două fețe Si: cutră. 11-12 sf, a (Pan; d. bărbați) Homosexual. 13 sf (În morala țărănească) Femeie care destramă o familie prin întreținerea de relații sexule cu bărbatul căsătorit, prin intrigi, seducere etc. 14 sf (Reg; îcs) ~va-n-târg Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 15 sf (Om; reg) Pescar de mare (Larus leucocephalus). 16-17 sf, a (Pex; d. obiecte de genul feminin) Ticăloasă. 18 a (Reg; îs) Fasole ~ve Soi de fasole cu boabe jumătate roșii și jumătate albe.

curvă f. femeie necinstită. [Slav. KURĬVA].

cúrvă f., pl. e (vsl. kurŭva; bg. rus. rut. ngr. kúrva). Triv. Femeĭe depravată, maĭ ales care se oferă bărbaților pe banĭ (prostituată, cocotă). V. celednică.

curvă (pop.) s. f., g.-d. art. curvei; pl. curve

*curvă (pop.) s. f., g.-d. art. curvei; pl. curve

curvă s. f., pl. curve

curvă (curve), s. f. – 1. Prostituată, tîrfă. – 2. Pasăre acvatică (Larus leucocephalus). – Mr. curvă. Sl. kurŭva (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 324; Cihac, II, 88; Berneker 651); cf. ngr. ϰούρβα, bg., sb., rus., alb., mag. kurva. – Der. curvar, adj. (libertin, afemeiat, desfrînat); curvoi (var. curvaș, curvăroș, curvăreț, curvarnic), adj. (libertin), formă înv.; curviștină (var. curvulice, curvuleasă), s. f. (prostituată); curvesc, adj. (de curvă); curvește, adv. (ca prostituatele); curvișag (var. curvușag), s. n.; curvime, s. f. (curvie); curvări, vb. (a duce o viață destrăbălată); curvăresc, adj. (de curvă); curvărit (var. curvărie), s. f. (curvie); curvărăsie, s. f. (curvie), rezultat din încrucișarea cu carvarasa; curvărăsi, vb. (a duce o viață destrăbălată); curvi, vb. (a duce o viață destrăbălată; în vechiul drept canonic, a fornica); curvie, s. f. (viață destrăbălată; prostituție; împreunare trupească; în general, păcat trupesc, adulter, incest).

curvă, curvă s. f. 1. prostituată. 2. soție adulteră. 3. nimfomană. 4. om ipocrit. 5. măsea cariată.

curvă bătrână expr. hoț cu vechime.

CURVĂ s. v. prostituată.

CURVĂ s. cocotă, prostituată, tîrfă, femeie de stradă, (pop. și fam.) damă, madamă, (înv. și reg.) pîrțotină, telăliță, teleleică, (reg.) lele, madaranță, scorțotină, tearfă, tîrnoață, (prin Transilv.) bandură, bulă, (prin Bucov.) crăiță, (prin Maram.) landră, (prin Mold. și Bucov.) mișarcă, (înv.) magopață, tălaniță, femeie publică, (fam.) fleoarță, fleorțotină, șuleandră, (fig.) buleandră, pupăză, putoare, tîrîtură, (reg. fig.) haită, pupezoaică, terfeloagă, (Transilv. fig.) gudă, (prin Mold. fig.) ruptură, (arg.) maimuță, marcoavă, mastroacă.