CÂINOS, -OASĂ, câinoși, -oase, adj. (Despre oameni și despre manifestările lor) Rău, hain. ♦ (Despre vreme) Vrăjmaș omului, greu de suportat; aspru, câinesc. – Câine + suf. -os.

câinos, ~oasă a [At: CREANGĂ, P. 65 / V: cân~ / Pl: ~oși, ~oase / E: câine + -os] 1 (D. oameni și manifestările lor) Rău la inimă (ca un câine) Si: crud, hain, neînduplecat, pizmătareț, rău. 2 (D. vreme) Câinesc (7).

CÂINOS, -OASĂ, câinoși, -oase, adj. (Despre oameni și despre manifestările lor) Crud, rău, hain. ♦ (Despre vreme) Vrăjmaș omului, greu de suportat; aspru, câinesc. – Câine + suf. -os.

CÂINOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre persoane) Care este rău la inimă; fără suflet; hain; crud. 2) (despre timp) Care este greu de suportat; aspru. /câine + suf. ~os

câinos a. rău la inimă, nemilostiv: câinosul de tată.

CÎINOS, -OASĂ, cîinoși, -oase, adj. (Și în forma regională cînos) (Despre persoane) Crud, rău, hain; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează cruzime sau răutate, care exprimă răutate. Privirile cîinoase ale ochilor cenușii, întunecați ca pulberea. MIHALE, O. 526. Baba, cînoasă la inimă, de cuvînt; face cum i-a zis stăpînu- său. CREANGĂ, P. 65. Cu cei mari prietenos, Cucei mititei cîinos. ANT. LIT. POP. I 18. ♦ (Despre vreme) Vrăjmaș omului, aspru, greu de suportat. Va veni iarna, care va fi poate și ea cîinoasă. PAS, L. I 122. – Variantă; (Mold.) cînos,-oasă adj.

CÎNOS, -OASĂ adj. v. cîinos.

cîĭne, cîĭnésc, cîĭnéște, cîĭnós, V. cîne ș. a.

cînós (est) și cîĭ- (vest), -oásă adj. Ca cînele cu dușmaniĭ stăpînuluĭ luĭ, crud, nemilos.

câinos adj. m., pl. câinoși; f. câinoasă, pl. câinoase

câinos adj. m., pl. câinoși; f. câinoasă, pl. câinoase

câinos adj. m., pl. câinoși; f. sg. câinoasă, pl. câinoase

CÂINOS adj., adv., s. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. aspru. 3. adj., s. v. afurisit.

CÂINOS adj. v. aspru, greu.

CÎINOS adj., adv., s. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 2. adj. aspru, brutal, cîinesc, crud, inuman, nemilos, neomenos, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Purtare ~.) 3. adj., s. afurisit, blestemat, hain, îndrăcit, rău, ticălos, (înv. și pop.) pustiu, (pop. și fam.) pîrdalnic, (pop.) împelițat, jurat, (înv. și reg.) urgisit, (reg.) pricăjit, (Transilv.) săcret.

cîinos adj. v. ASPRU. GREU.

Câinos ≠ milos, milostiv