cândva av [At: COD. VOR. 104/11 / E: când + -va] Într-un moment neprecizat din trecut sau din viitor Si: altădată, cândai (2), odată, vreodată.

CÂNDVA adv. 1) (indică un moment imprecis din trecut) Înainte vreme; pe vremuri; odinioară; altădată. 2) (indică un moment imprecis din viitor) Vreodată. /când + va

CÎNDVA adv. Vre-odată, oare-cînd: Să nu rîzi de măgar cumva. Că poate-l încaleci ~ (PANN) [cînd + va].

CÎNDVA adv. nehot. într-un moment nehotărît din trecut sau viitor (precizarea reieșind din context). Era o clădire... care fusese cîndva prăvălie sau circiumă. DUMITRIU, V. L. 15. Iar cîndva, cîndva, de mă scutur, Va înflori un roșu flutur. BENIUC, V. 56. Dacă vei avea cîndva nevoie de mine, atunci să știi că mă cheamă Făt-Frumos. CREANGĂ, P. 88. Dedicînd broșuri la dame a căror bărbați ei speră C-ajungînd cîndva miniștri le-a deschide carieră. EMINESCU, O. I 137.

cândva (desp. când-va) adv.

cândva (când-va) adv.

cândva adv. (sil. mf. când-)

cândva.

cîndva

CÂNDVA adv. 1. demult, odată, odinioară, vreodată, (înv. și reg.) oarecând, (înv.) vreodinioară. (~ în trecut.) 2. v. odinioară. 3. odată, vreodată, (înv. și reg.) oarecând, (înv.) odinioară, vreodinioară. (Poate ne vom mai vedea ~.)

CÎNDVA adv. 1. demult, odată, odinioară, vreodată, (înv. și reg.) oarecînd, (înv.) vreodinioară. (~ în trecut.) 2. altădată, altcîndva, odată, odinioară, (înv. și reg.) oarecînd. (~ nu exista acest obicei.) 3. odată, vreodată, (înv. și reg.) oarecînd, (înv.) odinioară, vreodinioară. (Poate ne vom mai vedea ~.)