cârciumăriță sf [At: (a. 1741) URICARIUL, IV, 405/3 / V: (reg) ~cim~, cârșm~, cârjm~, crâșm~ / Pl: ~țe / E: cârciumar + -iță] 1-2 Cârciumăreasă (1-2).

CÂRCIUMĂRIȚĂ ~e f. 1) Femeie care ține o cârciumă. 2) Soție a cârciumarului. /cârciumar + suf. ~ăriță

cărcimăriță sf vz cârciumăriță

cârcimăriță sf vz cărciumăriță

cârjmăriță sf vz cârciumăriță

cârșmăriță sf vz cârciumăriță

crâșmăriță sf vz cârciumăriță

CÎRCIMĂRIȚĂ s. f. v. cîrciumăriță.

CÎRCIUMĂRIȚĂ, cîrciumărițe, s. f. Cîrciumăreasă (1). – Variantă: cîrcimăriță (pronunța cîrci-mă-) (TEODORESCU, P. P. 331) s. f.

cârciumăriță s. f., g.-d. art. cârciumăriței; pl. cârciumărițe

cârciumăriță s. f., g.-d. art. cârciumăriței; pl. cârciumărițe

cârciumăriță s. f., g.-d. art. cârciumăriței; pl. cârciumărițe

CÂRCIUMĂRIȚĂ s. v. cârciumăreasă.

CÎRCIUMĂRIȚĂ s. cîrciumăreasă. (~, nevasta cîrciumarului.)