CÂRCOTĂ, cârcote, s. f. (Pop. și fam.) Neînțelegere, ceartă, gâlceavă. ◊ Loc. vb. A intra (sau a se băga) în cârcotă (cu cineva) = a se certa (cu cineva). – Cf. sb. krkotja „lipsă de mlădiere, inflexibilitate”.

cârcotă sf [At: POLIZU / V: ~cută / Pl: ~te / E: cf srb krkotja „inflexibilitate”] (Pfm) 1 Neînțelegere. 2 Ceartă. 3 (Îe) A intra (sau a se băga, a pune, a umbla) în ~ (cu cineva) A se certa (cu cineva). 4 (Cer; uneori complinit prin „de om”) Om veșnic nemulțumit. 5 (Cer) Om indecis, care caută mereu subtrefugii. 6 (Csc; Ban) Mulțime de oameni îngrămădiți la un loc Si: îmbulzeală, înghesuială.

CÂRCOTĂ, cârcote, s. f. (Pop. și fam.) Neînțelegere, ceartă, gâlceavă. ◊ Loc. vb. A intra (sau a se băga) în cârcotă (cu cineva) = a se certa (cu cineva). – Cf. scr. krkotja „lipsă de mlădiere, inflexibilitate”.

CÂRCOTĂ ~e f. pop. Schimb de cuvinte tari (între două sau mai multe persoane); sfadă; ceartă. ◊ A intra (sau a se băga) în ~ cu cineva a se certa cu cineva. /v. a cârcoti

cârcotă f. ceartă, gâlceava pentru nimicuri. [Cf. cârcăi].

cârcută sf vz cârcotă

CÎRCOTĂ, cîrcote, s. f. Neînțelegere, ceartă, pricină, gîlceavă. Cîrcote și... răutăți iscodesc femeile vecinilor. SADOVEANU, D. P. 117. Cîștigase [boi erul]... cu cîrcota și cu mita vechea judecată ce avea cu dîrjii moșneni de la Toroipanu. M. I. CARAGIALE, C. 90. În țara de jos, tihnă. Negoțul se petrece fără cîrcotă. DELAVRANCEA, A. 22. ◊ Expr. A intra (sau a se băga) în cîrcotă (cu cineva) = a ajunge la ceartă, a se certa (cu cineva). Ce făcuși, jupîne, de intrași în cîrcotă cu boierii? PAS, Z. III 186. Ce sînt dușmanii dumitale?... N-or fi boieri?... Că de! drept să-ți spun, cu boierii în cîrcotă nu mă bag. CARAGIALE, O. III 41.

cîrcotă f., pl. e (ceh. krkot, cîrîire, krkati, a cîrîi, rudă cu cîrcîĭ, cîrc, crîcnesc). Ceartă, sfadă. Șicană. V. chițibuș.

cârcotă (pop.) s. f., g.-d. art. cârcotei; pl. cârcote

cârcotă (pop.) s. f., g.-d. art. cârcotei; pl. cârcote

cârcotă s. f., pl. cârcote

CÂRCOTĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.

cîrcotă s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.