cârpaci sm [At: BĂRAC, T. 5/1 / Pl: ~ / E: bg кърпач] 1 Meseriaș care peticește, care repară încălțăminte, haine etc. Si: cârpitor. 2 Meseriaș care lucrează prost. 3 (Pgn) Persoană nepricepută, care lucrează prost.

CÂRPACI ~ m. 1) Meseriaș care repară obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte. 2) depr. Meseriaș care lucrează rău. /<bulg. kărpaț

CÎRPACI, cîrpaci, s. m. 1. Meseriaș care peticește, care repară încălțăminte, haine etc. Față de ceilalți tractoriști, el era ceea ce este un cîrpaci pe lîngă un cizmar. MIHALE, O. 168. Cobzarul a fost crescut de moș Ioniță, cîrpaciul, în coliba de pe maidan. PAS, Z. I 196. Un om minunat cum era cîrpaciul din casa de scînduri... G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 12. Un cîrpaci de cizme... aci-n piața sta. PANN, P. V. I 30. 2. Meseriaș prost, care lucrează rău. Tot zidar. Cîrpaci însa în meserie. PAS, Z. I 100. Mi-ai pus piele scoaptă, cîrpaciule, zise Mogoragea înfuriat, CREANGĂ, A. 106.

cârpaciu m. 1. cel ce drege încălțăminte vechi; 2. fig. lucrător prost. [Bulg. KRAPAČĬ].

cîrpácĭ m. (bg. kŭrpačĭ). Care drege încălțăminte saŭ și haĭne vechĭ. Fig.. Lucrător saŭ scriitor prost. – Fem. cîrpace, pl. tot așa.

cârpaci (desp. -paci) s. m., pl. cârpaci

cârpaci (-paci) s. m., pl. cârpaci

cârpaci s. m. (sil. -paci), pl. cârpaci

cîrpaci

cîrpaci (cîrpaci), s. m. – 1. Meseriaș care peticește. – 2. Persoană care lucrează prost. – Mr. cîrpaci. Sl. (bg. kurpačĭ, cf. Conev 60; slov. kèrpač). – Der. cîrpăci (var. cîrpoci, cîrpogi), vb. (a petici; a lucra prost); cîrpăceală, cîrpăcie, s. f. (lucru prost făcut); cîrpăcitor, adj. (care peticește). Cf. cîrpă, cîrpi.

Cârpaci ≠ meșter