CĂCIULIȚĂ, căciulițe, s. f. 1. Diminutiv al lui căciulă (1). 2. Bonetă purtată de femei și de copii. – Căciulă + suf. -iță.

căciuliță sf [At: JARNÎKBÎRSEANU, D, 471 / Pl: ~țe / E: căciulă + -iță] 1-2 (Șhp) Căciulă (1) (mică) Si: căciulică (1-2). 3 Bonetă de blană. 4 (Șes de-a ~ța) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 5 (Bot; lpl) Crăițe (Tagetes patula).

CĂCIULIȚĂ (pl. -țe) sf. dim. CĂCIULĂ: avea în cap o ~ cu fundul roșu ISP..

CĂCIULIȚĂ, căciulițe, s. f. 1. Diminutiv al lui căciulă (1). 2. Un fel de bonetă purtată de femei și de copii. – Căciulă + suf. -iță.

CĂCIULIȚĂ, căciulițe, s. f. 1. Diminutiv al lui căciulă. 2. Un fel de bonetă (mai ales de lînă) purtată de femei și copii. Am cumpărat o căciuliță copilului.

CĂCIULIȚĂ, căciulițe, s. f. 1. Diminutiv al lui căciulă. 2. Un fel de bonetă purtată de femei și de copii.

căciuliță s. f., g.-d. art. căciuliței; pl. căciulițe

căciuliță s. f., g.-d. art. căciuliței; pl. căciulițe

căciuliță s. f., g.-d. art. căciuliței; pl. căciulițe

căciuliță, căciulițe s. f. prezervativ

CĂCIULIȚĂ s. v. tichie.

CĂCIULIȚĂ s. bonetă, scufă, scufiță, tichie, (Transilv., Ban. și Bucov.) ceapsă. (Bunicul cu ~ pe cap.)