opțiuni
  • info

7 definiții pentru căinat

Explicative DEX

CĂINA (-nez), ‼ CĂlNI (-nesc) I. vb. tr. 1 A compătimi: căina bieții boi, că nu fuseseră adăpați de o zi și jumătate D. -ZAMF. 2 A tîngui, a jeli, a boci: după ce ne-a căinat și ne-a plîns bunica după obiceiul ei CRG.. II. vb. refl. A se jeli, a se tîngui, a se boci: au început a se văiera și a se ~ strigînd în gura mare SB.; de ce-te căinești, băiețele, și te amărești? ISP. [vsl. part. kajanŭ < kajati se].

CĂINA, căinez, vb. I. Refl. A se tângui, a se văita, a se plânge. ♦ Tranz. A compătimi, a deplânge. [Var.: căini vb. IV] – Din sl. kajanŭ (part. lui kajati sen).

A CĂINA ~ez tranz. (persoane) A trata cu compasiune; a compătimi; a deplora; a deplânge; a jeli; a jelui. [Sil. că-i-] /<sl. kajanu

A SE CĂINA mă ~ez intranz. A-și împărtăși neplăcerile, plângându-se cuiva; a se tângui; a se plânge; a se jeli; a se jelui. [Sil. că-i-] /<sl. kajanu

Ortografice DOOM

căina vb. (sil. că-i-), ind. prez. 1 sg. căinez, 3 sg. și pl. căinează

Etimologice

căina (-nez, -at), vb. – 1. A compătimi. – 2. (Refl.) A se plînge, a se tîngui. Sl. kajati sę (› căi), probabil prin intermediul part. kajanŭ (Cihac, II, 37; DAR; cf. Iordan, BF, VI, 150 și 175, unde îl consideră de origine expresivă. După Gamillscheg, Rom. Germ., II, 251, din gepid. qainôn). – Der. cainic, adj. (lamentabil, de compătimit).

Sinonime

CĂINA vb. 1. v. văita. 2. v. compătimi.

Intrare: căinat
căinat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căinat
  • căinatul
  • căinatu‑
  • căinată
  • căinata
plural
  • căinați
  • căinații
  • căinate
  • căinatele
genitiv-dativ singular
  • căinat
  • căinatului
  • căinate
  • căinatei
plural
  • căinați
  • căinaților
  • căinate
  • căinatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căina, căinezverb

  • 1. A se tângui, a se văita, a se plânge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: jeli jelui plânge tângui văita
    • format_quote Comisul Manole se încruntă fluturînd din cap; pe cînd comisoaia se căina tăcut, clătinîndu-și fruntea la dreapta și la stînga. SADOVEANU, F. J. 505. DLRLC
    • format_quote Safta se căina oftat, cu palma la gură și pleca în sală, să mai arunce o despicătură de lemn în soba de tablă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 200. DLRLC
    • format_quote Ileana Simziana se căina și se întrista în sufletul ei. ISPIRESCU, L. 26. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv Compătimi, deplora, deplânge, jeli, jelui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: compătimi deplora deplânge jeli jelui
      • format_quote Înțeleg să-l căinați pe ăl care și-a pierdut un picior. CAMIL PETRESCU, T. II 44. DLRLC
      • format_quote Sărace Vîlcule! îl căină Măgdălina. SADOVEANU, Z. C. 292. DLRLC
      • format_quote După ce ne-a căinat și ne-a plîns, bunica... a scos un ulcior cu dohot de mesteacăn, ne-a uns peste tot trupul. CREANGĂ, A. 32. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.