cătănie sf [At: ANON. CAR. / V: ~tun~, cotunie / Pl: ~ii / E: cătană + -ie] (Reg) 1 Serviciu militar. 2 Militărie.

❍CĂTĂNIE, CĂTUNIE sf. 🎖️ Tr.-Carp. Serviciu militar: cîtă vreme a fost în cătănie, adeseori și-a adus aminte de el SLV.; îi învăța bine trebile cătuniei RET. [cătană].

CĂTĂNIE s. f. (Regional) Serviciu militar, militărie. Bătrinul Jura, drept și spătos umbla cum știa el să umble de. cînd făcuse cătănia la husari. DUMITRIU, V. L. 71. Și se bucură tot satul. – Vin feciori din cătănie. GOGA, P. 91. Trei ani vor fi la toamnă de cînd l-au dus în cătănie. SLAVICI, N. 1 35. M-a scris neamțu pe hîrtie Și m-o dus la cătănie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 301.

CĂTĂNIE s. f. (Reg.) Serviciu militar; militărie. – Din cătană + suf. -ie.

CĂTĂNIE ~i f. înv. Serviciu militar; militărie. [Art. cătănia; G.-D. cătăniei; Sil. -ni-e] /cătană + suf. ~ie

cătănie f. miliție, serviciu militar (în armata austro-ungară): cântec de cătănie.

cătăníe f. Fam. Soldăție.

cătunie sf vz cătănie

cotonie sf vz cătănie

cotunie sf vz cătănie

cătănie (pop.) s. f., art. cătănia, g.-d. cătănii, art. cătăniei

cătănie (pop.) s. f., art. cătănia, g.-d. cătănii, art. cătăniei

cătănie s. f., art. cătănia, g.-d. cătănii, art. cătăniei

CĂTĂNIE s. v. armată, militărie, serviciu militar, stagiu.

cătănie s. v. ARMATĂ. MILITĂRIE. SERVICIU MILITAR. STAGIU.

CĂTĂNIE s.f. (Ban.) Serviciu militar. Kĕtĕniĕ. Militia. AC, 346. Etimologie: cătană + suf. -ie. Vezi și catană.

cătunie, cătunii, (cotunie, cătănie), s.f. (reg.) Armată, stagiu militar: „Cătunie, jug de fier, / Trag feciorii până pier; / Cătunie, jug de-aramă, / Trag feciorii fără seamă. / Cine-o făcut cătunia / Mânânce-i casa pustia” (Bârlea, 1924, II: 140). – Din cătună „soldat” + suf. -ie.

cătunie, cătunii, (cotunie), s.f. – (reg.) 1. Armată, stagiu militar. 2. Război: „Cătunie, jug de fier, / Trag feciorii până pier; / Cătunie, jug de-aramă, / Trag feciorii fără seamă. / Cine-o făcut cătunia / Mânânce-i casa pustia” (Bârlea, 1924, II: 140). – Din cătună „soldat” + suf. -ie.

cătunie, -i, s.f. – 1. Armată, stagiu militar. 2. Război: „Cătunie, jug de fier, / Trag feciorii până pier; / Cătunie, jug de-aramă, / Trag feciorii fără seamă. / Cine-o făcut cătunia / Mânânce-i casa pustia” (Bârlea 1924 II: 140). – Din cătună „soldat” + -ie.