8 definiții pentru debarasare
Explicative DEX
DEBARASARE, debarasări, s. f. Acțiunea de a debarasa. – V. debarasa.
DEBARASARE, debarasări, s. f. Acțiunea de a debarasa. – V. debarasa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
debarasare sf [At: DEX / Pl: ~sări / E: debarasa] 1 Alungare a unei persoane incomode Si: debarasat1 (1). 2 Aruncare a obiectelor nefolositoare Si: debarasat1 (2). 3 (Spc) Înlăturare de pe mesele unui local a veselei murdare, a resturilor alimentare etc. Si: debarasat1 (3).[1] modificată
- În original, E: devarasa, evident greșit — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEBARASARE s.f. Acțiunea de a (se) debarasa și rezultatul ei. [< debarasa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
debarasare s. f., g.-d. art. debarasării; pl. debarasări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*debarasare s. f., g.-d. art. debarasării; pl. debarasări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
debarasare s. f., pl. debarasări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
DEBARASARE s. 1. v. descotorosire. 2. v. dezbărare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEBARASARE s. 1. degajare, descotorosire, scăpare. (~ de un musafir nepoftit.) 2. dezbărare, dezobișnuire, dezvăț, dezvățare, scăpare. (~ de un viciu.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
debarasare, debarasărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a debarasa. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: descotorosire dezbărare
etimologie:
- debarasa DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.