opțiuni
  • info

15 definiții pentru decapita

din care

Explicative DEX

DECAPITA, decapitez, vb. I. Tranz. A executa un condamnat prin tăierea capului; a tăia capul cuiva. ♦ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. – Din fr. décapiter, lat. decapitare.

decapita vt [At: ASACHI, E. D. 19 / Pzi: ~tez, (înv) 3 ~apită / E: fr décapiter] 1-2 (C.i. ființe) (A ucide sau) a executa ca urmare a unei pedepse prin tăierea capului Si: (Îvp) a descăpățâna.

DECAPITA, decapitez, vb. I. Tranz. A ucide sau a executa pe cineva prin tăierea capului; a tăia capul cuiva. ◊ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. – Din fr. décapiter, lat. decapitare.

DECAPITA, decapitez, vb. I. Tranz. A ucide sau a executa pe cineva prin tăierea capului, a tăia capul cuiva. Mihai a fost ucis în cortul din tabăra sa de lîngă Turda, de către ucigașii trimiși de Basta... Cadavrul lui Mihai a fost apoi decapitat, trunchiul fiindu-i lăsat neîngropat pe cîmp. IST. R.P.R. 179. Era încă foarte vecin timpul în care vodă Ghica căzuse decapitat de un capugi-bașa. MACEDONSKI, O. IV 117.

DECAPITA vb. I. tr. A tăia capul cuiva, a executa (pe cineva) prin tăierea capului. ♦ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. [< fr. décapiter, it., lat. decapitare].

DECAPITA vb. tr. 1. a tăia capul cuiva; a ucide; a executa un condamnat prin tăierea capului. ◊ a separa capul bovinelor de corpul lor la abator. 2. (fig.) a suprima, a reduce la neputință principalii șefi ai unui partid, ai unei bande etc[1]. (< fr. décapiter)

  1. probabil incomplet, în franceză sensul figurat se referă la instituții, grupări etc. — raduborza

A DECAPITA ~ez tranz. 1) (condamnați) A executa prin tăierea capului. 2) (bovine) A tăia, înlăturând capul. /<fr. décapiter, lat. decapitare

decapità v. a tăia capul.

capita[1] vt vz decapita

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

*decapitéz v. tr. (fr. décapiter, mlat. decápito, -táre, d. de și cáput, cápitis, cap. V. scapăt). Taĭ capu despărțindu-l de corp: Ludovic XVI a fost decapitat. V. descăpățînez.

Ortografice DOOM

decapita (a ~) (a tăia capul) vb., ind. prez. 1 sg. decapitez, 3 decapitează; conj. prez. 1 sg. să decapitez, 3 să decapiteze

decapita (a ~) (a tăia capul) vb., ind. prez. 3 decapitează

decapita vb., ind. prez. 1 sg. decapitez, 3 sg. și pl. decapitează

Sinonime

DECAPITA vb. (înv.) a descăpățâna, a scurta. (A ~ pe un condamnat la moarte.)

DECAPITA vb. (înv.) a descăpățîna, a scurta. (A ~ pe un condamnat la moarte.)

Intrare: decapita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decapita
  • decapitare
  • decapitat
  • decapitatu‑
  • decapitând
  • decapitându‑
 singular plural
  • decapitează
  • decapitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decapitez
 (să)
  • decapitez
  • decapitam
  • decapitai
  • decapitasem
a II-a (tu)
  • decapitezi
 (să)
  • decapitezi
  • decapitai
  • decapitași
  • decapitaseși
a III-a (el, ea)
  • decapitează
 (să)
  • decapiteze
  • decapita
  • decapită
  • decapitase
plural I (noi)
  • decapităm
 (să)
  • decapităm
  • decapitam
  • decapitarăm
  • decapitaserăm
  • decapitasem
a II-a (voi)
  • decapitați
 (să)
  • decapitați
  • decapitați
  • decapitarăți
  • decapitaserăți
  • decapitaseți
a III-a (ei, ele)
  • decapitează
 (să)
  • decapiteze
  • decapitau
  • decapitară
  • decapitaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • capita
  • capitare
  • capitat
  • capitatu‑
  • capitând
  • capitându‑
 singular plural
  • capitează
  • capitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • capitez
 (să)
  • capitez
  • capitam
  • capitai
  • capitasem
a II-a (tu)
  • capitezi
 (să)
  • capitezi
  • capitai
  • capitași
  • capitaseși
a III-a (el, ea)
  • capitează
 (să)
  • capiteze
  • capita
  • capită
  • capitase
plural I (noi)
  • capităm
 (să)
  • capităm
  • capitam
  • capitarăm
  • capitaserăm
  • capitasem
a II-a (voi)
  • capitați
 (să)
  • capitați
  • capitați
  • capitarăți
  • capitaserăți
  • capitaseți
a III-a (ei, ele)
  • capitează
 (să)
  • capiteze
  • capitau
  • capitară
  • capitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decapita, decapitezverb

  • 1. A executa un condamnat prin tăierea capului; a tăia capul cuiva. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: descăpățâna scurta ucide
    • format_quote Mihai a fost ucis în cortul din tabăra sa de lîngă Turda, de către ucigașii trimiși de Basta... Cadavrul lui Mihai a fost apoi decapitat, trunchiul fiindu-i lăsat neîngropat pe cîmp. IST. R.P.R. 179. DLRLC
    • format_quote Era încă foarte vecin timpul în care vodă Ghica căzuse decapitat de un capugi-bașa. MACEDONSKI, O. IV 117. DLRLC
    • 1.1. A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. figurat A suprima, a reduce la neputință principalii șefi ai unui partid, ai unei bande etc. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.