deces sn [At: LM / Pl: ~e și (rar) ~uri / E: fr décès, lat decessus] 1 Încetare a vieții Si: moarte. 2 (Îs) Act (sau certificat) de ~ Act oficial prin care medicul legist constată decesul (1) și cauza acestuia. 3 (Îas) Document oficial redactat de Oficiul stării civile, prin care se înregistrează decesul (1).

DECES, decesuri, s. n. Încetare din viață, moarte (naturală) a unei persoane; răposare. Caz de deces.

DECES s.n. Moarte (naturală) a unui om. [Pl. -se, -suri. / < fr. décès, cf. it. decesso, lat. decessus].

DECES s. n. moarte a unui om. (< fr. décès, lat. decessus)

DECES ~e n. Încetare din viață (a unui om); moarte (naturală). Caz de ~. /<fr. déces, lat. decessus

deces n. moartea naturală a unei persoane.

*decés n., pl. e (lat. de-cessus, d. decére, a deceda. V. a-, ex-, pro- și succes). Moarte (a omuluĭ).

deces s. n., pl. decese

deces s. n., pl. decese

deces s.n., pl. decese / decesuri

deces, pl. decese

a se îmbolnăvi de deces expr. (glum.) a muri.

DECES s. v. moarte.

DECES s. decedare, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfîrșit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extincție, repauzare, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. si pop.) săvîrșire, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) pieiște, topenie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvîrșenie, săvîrșit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpare, (arg.) mierleală, mierlire, verdeș. (~ unei persoane.)

Deces ≠ naștere