DEFOLIAȚIE, defoliații, s. f. Cădere înainte de vreme a frunzelor arborilor sau ale altor plante; defoliere. [Pr.: -li-a-] – Din fr. défoliation.

defoliație sf [At: MDENC / P: ~li-a~ / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr défoliation] Defoliere.

DEFOLIAȚIE s. f. Cădere înainte de vreme a frunzelor arborilor sau ale altor plante; defoliere. [Pr.: -li-a-] – Din fr. défoliation.

DEFOLIAȚIE s.f. Căderea înainte de vreme a frunzelor arborilor sau ale altor plante; defoliere, desfrunzire. [Gen. -iei, var. defoliațiune s.f. / < fr. défoliation].

DEFOLIAȚIE s. f. defoliere. (< fr. défoliantion)

defoliațiune sf vz defoliație

DEFOLIAȚIUNE s.f. v. defoliație.

defoliație (desp. -li-a-ți-e) s. f., art. defoliația (desp. -ți-a), g.-d. art. defoliației; pl. defoliații, art. defoliațiile (desp. -ți-i-)

defoliație (-li-a-ți-e) s. f., art. defoliația (-ți-a), g.-d. art. defoliației; pl. defoliații, art. defoliațiile (-ți-i-)

defoliație s. f. (sil. -li-a-) → foliație

DEFOLIAȚIE s. v. desfrunzire.

DEFOLIAȚIE s. defoliere, desfrunzire, (fig.) despuiere. (~ unui arbore.)